Războaiele nu apar doar din rivalități istorice sau conflicte ideologice. Ele sunt menținute, uneori chiar prelungite, de interese economice, geopolitice și tehnologice ascunse în spatele lozincilor oficiale. Dincolo de imaginile cu orașe bombardate și refugiați disperați, există câțiva actori globali care au toate motivele să mențină flăcările conflictelor aprinse. Iată șapte lucruri „incomode”, dar reale, despre păstrarea unui război. Și desigur, spre rușinea mea ca jurnalist, totul se întâmplă cu sprijinul mass-mediei, scrie oficialmedia.com
Industria armamentului – motorul nevăzut al frontului
Când un conflict izbucnește, comenzile pentru arme și muniții cresc exponențial. În cazul Ucrainei, companii americane și europene precum Lockheed Martin, Raytheon, Rheinmetall sau BAE Systems au raportat profituri record. Producția de rachete HIMARS, drone Bayraktar sau tancuri Leopard a devenit nu doar un act de sprijin militar, ci și un business global.
La fel s-a întâmplat și în timpul războiului din Irak (2003), când Halliburton a fost acuzată că a beneficiat de contracte directe fără licitație, în valoare de miliarde de dolari. Industria armamentului nu are interesul să vadă pace prea devreme; fiecare lună de conflict înseamnă comenzi noi și portofolii pline. Uneori armamentul depășit își găsește clienți în țări sărace unde este întreținut conflictul. Despre toate astea se pot scrie pagini întregi, însă acum aș dori să atrag atenția celor câteva persoane care au înțelepciunea de a înțelege ca Igor nu se luptă cu John sau cu Akber că așa au visat ei azi noapte. Războaiele sunt create de mari afaceriști pe care de multe ori nu-i vom cunoaște niciodată(companii), prin interpuși.
Hrana și resursele – profit din lipsurile altora
Interpușii, așa cum spuneam mai sus, sunt trusturile de presă, cozi de topor, niște purtătoare de cuvinte mincinoase care sunt plătite de ONG-uri ascunse sub denumiri care mai de care mai ”salvatoare”. Când câmpurile agricole sunt transformate în tranșee, alții umplu golul. Ucraina, numită „grânarul Europei”, a exportat mai puțin, iar state precum SUA și Brazilia au crescut exporturile de porumb și soia. Iată fața adevărată a dorinței de război. În același timp, țările europene au redirecționat importurile de cereale din Africa și Asia Centrală.
Criza gazelor naturale, provocată de sancțiunile impuse Rusiei, a făcut ca exportatorii de LNG (gaze lichefiate) din SUA și Qatar să își tripleze profiturile. În istorie, și războaiele mondiale au transformat economiile agricole: SUA au devenit principalul furnizor de alimente pentru Europa aflată în conflict, ceea ce le-a consolidat poziția economică globală.
Reconstrucția – contracte de miliarde după dezastru
După fiecare război, încep licitațiile pentru reconstrucție. În Irak, după 2003, firme americane precum Bechtel au câștigat contracte masive pentru infrastructură. În Kosovo, după 1999, companiile occidentale au reconstruit drumuri, poduri și rețele electrice cu sprijinul financiar al UE și NATO. În Siria, companiile rusești și iraniene au primit acces la contracte pentru reconstrucția centralelor și a infrastructurii critice. Atunci de ce să nu radem Siria de pe fața pământului! Sună macabru dar asta se întâmplă în realitate. Logica este aceeași: mai multe distrugeri înseamnă mai multe contracte de reparații. Reconstrucția devine o competiție globală pentru profit și influență.
Beneficii teritoriale și influență geopolitică
În multe cazuri, războiul nu este doar o dispută militară, ci o strategie de a obține teritorii. Rusia vizează coridorul teritorial către Crimeea, asigurându-și acces la Marea Azov și control asupra porturilor. Israelul a ocupat Înălțimile Golan în 1967 și le menține pentru importanța lor strategică. SUA, după Al Doilea Război Mondial, au amplasat baze militare în Germania, Italia și Japonia, consolidându-și influența globală. Controlul teritoriilor nu se traduce doar în prestigiu: oferă acces la resurse, coridoare de transport și puncte de presiune geopolitică. Dar poartă nume pompoase de ”zone tampon”, ”baze de menținerea păcii”, ”misiuni de patrulare”, pe care ”nu poți să nu le iubești” când le vezi și auzi la televiziunile plătite cu milioane de euro ca să spele creierele privitorilor, ale maselor. Populațiile sunt în stare să iasă cu miile în strada ca să ”combată pericolul încălzirii globale”, ”suprimarea terorismului” sau mai știu eu ce. Pentru că au fost îndobitocite sau mai corect îndoctrinate prin documentare, filme, reviste, televiziuni, plătite special pentru astea și în care apar personalități credibile.
Tehnologie și cibernetică – câmpul de luptă ca laborator
Războaiele moderne sunt folosite pentru a testa tehnologie militară. În Ucraina au fost folosite pentru prima dată la scară largă drone kamikaze de producție iraniană (Shahed-136) și sisteme occidentale de apărare antiaeriană precum Patriot și IRIS-T. În Orientul Mijlociu, SUA au testat drone Predator și Reaper, care au devenit ulterior simboluri ale războaielor „la distanță”. În plus, războiul cibernetic a devenit o realitate: atacurile asupra rețelelor electrice ucrainene în 2015 și 2016 au arătat cât de vulnerabilă poate fi o țară. Fiecare conflict devine o sală de clasă pentru noile arme și tehnici.
Profit politic – capital electoral din conflict
Liderii aflați în dificultate pot folosi războiul pentru a-și consolida puterea. În Rusia, invazia Ucrainei a fost prezentată ca o „luptă pentru supraviețuire” , iar regimul Putin a folosit conflictul pentru a reprima opoziția internă și a justifica măsuri autoritare. În SUA, George W. Bush a câștigat al doilea mandat pe fondul „războiului împotriva teroriștilor”. Oare au existat cu adevărat, sau au fost construiți la comandă? (Un subiect care merită dezvoltat separat despre cum ne atacăm metrourile, podurile sau clădirile cu oameni formați de noi. Crud, psihotic, dar adevărat.). În Israel, numeroși premieri au apelat la discursul de securitate națională în timpul campaniilor electorale. Războiul devine astfel un instrument de mobilizare și control politic. În timpul războiului se ascund marile dezastre economice, marile tunuri, se fură ca în codru fără ca cineva să vadă. Se fac președinți -peste noapte- din cei mai incapabili indivizi, tocmai pentru a se putea controla o țară, desigur, la comanda unor mari puteri sau a unor ”mari puternici”.
Controlul resurselor globale – premiul final
Conflictele rareori sunt doar despre ideologie. În Orientul Mijlociu, războaiele au fost aproape întotdeauna legate de petrol. În Africa, luptele din Republica Democratică Congo au în spate coltanul și cobaltul, esențiale pentru industria telefoanelor și bateriilor electrice. În Marea Chinei de Sud, disputele teritoriale sunt despre resursele marine și rutele comerciale. Controlul acestor resurse nu înseamnă doar bani, ci și o pârghie politică uriașă. Cine controlează sursa de energie sau materia primă controlează, de fapt, viitorul industriei globale. Când cineva a vorbit despre asta a fost trimis în judecată pentru trădare , penibil dar asta este lumea în care trăim, ni se prezintă pozitivul ca negativ și invers. Iar mulțimea vrea sânge în piața publică, totul se face cu acceptul maselor și chiar cu intervenția lor. După ce au fost bine spălate…
Acestea au fost cele șapte lucruri pe care nu le știi despre păstrarea unui război
Un război nu este doar o ciocnire de armate. Este și o afacere complexă, cu actori care au interesul să prelungească distrugerile pentru câștiguri ulterioare. De la arme, hrană și reconstrucție, până la influență geopolitică și resurse, lanțul profitului se întinde mult dincolo de front. Și tocmai această dimensiune ascunsă face ca, de multe ori, pacea să fie mai greu de obținut decât războiul. Cu ajutorul maselor care merg după fentă.
Fotocredit: Francis Tapon
