Faptul că tocmai 24 cetăţeni ai Republicii Moldova (minus Oleg Brega, care s-a dat bătut) şi-au anunţat dorinţa de a ocupa primul fotoliu în stat nu înseamnă foarte mult. Precum contează prea puţin şi faptul că majoritatea dintre ei au colectat miile de semnături necesare mai mult de “dragul” rigorilor impuse de Regulamentul Comisiei Electorale Centrale, decât din ferma convingere a oamenilor care chiar cred în “puterile lor supranaturale”. Nu de alta, dar majoritatea concurenţilor electorali nu văd 15.000 de voturi cum nu-şi văd ceafa fără oglindă. Până la urmă, oricum vor învinge acei care trebuie (!!!), iar viitorul preşedinte va fi ales dintre nu mai mult de 5-6 actuali candidaţi (Dodon, Sandu, Năstase, Ciubaşenco, Lupu sau Leancă). Ba mai mult, aş vrea să ştiu care sunt cei 15.000 care chiar cred în “steaua” Maiei Laguta (Mihail Garbuz, Ina Popenco, Georgeta Saviţchi, Artur Croitor…)
Această dorinţă perfect obiectivă şi firească este, din start, utopică, cel puţin din două motive plauzibile: unu — fiindcă nimeni, inclusiv umila mea persoană, nu are dreptul să pună la îndoială preferinţele unor cetăţeni (mai cu seamă dacă ţinem cont să numărul lor este de ordinul miilor) şi doi — fiindcă o vorbă din popor zice că “dacă vrei să ştii prea multe, rişti să îmbătrâneşti mai devreme”. Astfel, intenţia mea de a cunoaşte prea multe este apriori sortită eşecului, chiar dacă această curiozitate nu este lipsită de sens. Or, nu este vorba, fiţi de acord, de nişte banale semnături pe nu ştiu ce fiţuici, dar sunt nişte “avansuri” date unor persoane care se văd la cârma statului, dar nu la coarnele plugului trase de boi. Pe de altă parte, este inadmisibil să tragi concluzii pripite şi să crezi că acel aflat azi în funcţia supremă este mai breaz decât acei care doar râvnesc “la treucă” (cum se mai zice pe la noi), dar… când ne împrospătăm niţel memoria şi ne aducem aminte de scamatoriile aceleiaşi Maia Laguta, de exemplu, îţi vine să-ţi faci cruce şi să apuci câmpii.
Bineînţeles, Maia Laguta “este un caz aparte” şi nu trebuie să-i punem pe toţi în aceeaşi oală, dar nu strică niciodată ca fiecare om să-şi măsoare puterile, să-şi vadă lungul nasului, să nu creadă că tot ce zboară se mănâncă, să nu privească la lumea înconjurătoare doar prin prisma ochelarilor roz şi să nu permită cuiva să-l ia la mişto sau să-l arate cu degetul. O mai fi rămas, nu încape îndoială, ceva “praf în puşca” premierului de pomină Vasile Tarlev, mai mozoleşte ochii oamenilor (în sens negativ, de altfel) fostul ministru al securităţii Anatol Plugaru, este bine şcolit şi instruit fostul candidat la funcţia de guvernator al Băncii Naţionale Vadim Brânzan, nimeni nu pune la îndoială calităţile de analişti şi comentatori politici ale lui Roman Mihăieş sau Ion Dron, dar şansele lor sunt mizere, ca să nu zic inexistente, fiindcă aşa este electoratul moldovenesc — ipocrit şi imprevizibil, cinic şi obraznic, tupeist şi sfidător, jalnic şi iertător. Ba mai mult, să nu uităm de numeroasele crize mazochiste, demonstrate pe parcursul anilor de basarabenii noştri, care cred cu încăpăţinare în “vorba strămoşească” — dacă mă bate, înseamnă că mă iubeşte!
De altfel, ca întotdeauna mişună foarte multă lume şi pe cealaltă parte a baricadei, adică în rândurile celor care privesc la scrutinul electoral ca la un spectacol. Este vorba de criticii care le ştiu pe toate, dar care preferă să rămână în afara fenomenului şi să se limiteze doar la predarea lecţiilor de bună purtare şi la turnatul benzinei pe foc. Lider incontestabil al acestei “grupări”, este un alt premier, Ion Sturza, omul-orchestră, atotştiutorul şi atotsfătuitorul timpurilor noastre, întruchiparea vie a lui Solomon şi Toma Necredinciosul deopotrivă. Ce-i drept, atenţia lui este îndreptată preponderent asupra doamnei Maia Sandu care, ironia sorţii, are poate cea mai puţină nevoie de sfaturile din afară, fiindcă una e să priveşti la realităţile moldoveneşti de la Bucureşti sau Viena şi alta e să te pui în poară, real, dar nu virtual, cu armata de “bărbaţi ai neamului”.
Şi încă ceva. Am şi eu o propunere: concurenţii electorali (în speţă, partidele politice) care vor acumula mai puţine voturi decât semnături întru susţinerea lor de a fi înscrişi în lista candidaţilor la funcţia de preşedinte să fie excluşi din Catalogul respectiv de la Ministerul Justiţiei şi să nu li se mai permită să tulbure apa şi cu alte ocazii…
Dacă ai și tu o știre interesantă, care vrei să fie publicată în ziarul “Observatorul de Nord” sau pe pagina noastră web, anunță redacția. O poți face adăugând știrea ta AICI sau să ne sesizezi o problemă AICI. Dezvoltarea paginii web a ziarului „Observatorul de Nord” este unul din obiectivele proiectului “Presa locală – dezvoltare prin digitalizare”, implementat de publicaţia independentă „Observatorul de Nord” şi finanţat de Ambasada SUA în Republica Moldova.
