În preajma alegerilor prezidențiale, Ziarul NAȚIONAL a lansat un ciclu de articole din care vom afla mai multe despre candidaţii la Preşedinţia Republicii Moldova. Nu pretindem la adevăr în ultima instanță, dorim doar să le oferim cetățenilor mai multe surse de informații pentru ca aceștia să facă o alegere conștientă. Această inițiativă este parte a proiectului„Consolidarea statului de drept şi democratic: contribuţia societăţii civile”, susţinut financiar de Ambasada Olandei prin Programul Fondului de Responsabilitate.
Igor Dodon este candidatul „Partidului Socialiștilor din Republica Moldova” (PSRM) înregistrat de CEC cu nr. 8 în cursa prezidențială. Este economist de profesie. Activează în perioada anilor 1997–2001 la Bursa de Valori a Moldovei, în 2001–2005 — preşedinte, membru al Consiliului de directori, Depozitarul Naţional de Valori Mobiliare al Moldovei, în 2002–2005 — preşedinte, membru al Comitetului de bursă, Bursa Universală de Mărfuri a Moldovei S.R.L. În perioada anilor 2005–2006 a ocupat funcția de viceministru al Economiei şi Comerţului, 2006–2008 — ministru al Economiei şi Comerţului, 2008–2009 — prim-viceprim-ministru, ministru al Economiei şi Comerţului. Între anii 2009–2011 a fost deputat în Parlamentul R. Moldova, fracţiunea PCRM, iar din 2011 este deputat, fracţiunea PSRM[1].
Igor Dodon se lansează cu prima șansă în această campanie. Este liderul tuturor sondajelor de mai mult timp și trece practic automat în turul doi al scrutinului. Totuși, câștigul în turul doi nu este bătut în cuie și depinde de mai mulți factori care vom încerca să-i analizăm.
„Mâna Moscovei”
Igor Dodon – „mâna Moscovei” – este o percepție cvasiunanimă a politicului zis proeuropean, dar și a majorității mass-media. Este adevăratcă politicianul a profitat din plin de această filieră în cele două campanii electorale precedente. Inclusiv de procedeul de transfer de imagine, apărând în fotografii alături de Putin și Patriarhul Kiril. În acest caz vom remarca eficiența procedeului, grație ratingului de cca 60% al președintelui rus (ceea ce e foarte puțin eficient în raport cu alți politicieni străini).
Totuși, pentru a înțelege fenomenul, unele precizări ar putea fi utile. Mai întâi, toate (fără excepții!) sondajele arată de ceva vreme depășirea vectorului proeuroasiatic asupra celui proeuropean în preferințele moldovenilor. E „meritul” incontestabil al guvernărilor auto-intitulate proeuropene de la 2009 până azi, care au discreditat acest vector. Pe fundalul declarațiilor despre apropierea de Europa, populația a sărăcit cumplit, iar culmea a fost furtul miliardului din sistemul bancar și transferarea datoriei pe seama cetățenilor. În aceste condiții, e cel puțin naiv să aștepți o creștere a numărului simpatizanților pro-UE. Mai apoi, avem o majoritate evidentă de emigranți care muncesc în Rusia în comparație cu cei din UE. Aceștia sunt mai numeroși, respectiv transferă mai mulți bani pentru a întreține familiile și sunt preponderent din zona rurală, unde sărăcia e mult mai mare. Și al treilea factor important îl constituie mass-media rusă, în special televiziunile, care domină decisiv piața mediatică de la noi. Acești trei factori, luați împreună îi asigură circa o jumătate din voturi (anterior acestea erau capitalizate de PCRM) și accederea cu ușurință în turul doi.
În aceste condiții, cei care își vor axa campania doar pe dimensiunea geopolitică pierd evident în fața lui Igor Dodon. Acest lucru l-a înțeles până și „unionistul” Ghimpu care a scos din mânecă asul – tema miliardului (recent acesta a declarat că, dacă va deveni președinte, se va adresa autorităților SUA pentru ajutor în investigarea fraudei[2]). Este evident că și proeuropenismul candidatului guvernării Marian Lupu, care ar trebui să înceapă abia după alegeri (patronul PD ne explică că până acum ei nici nu ar fi fost la guvernare[3]), tot nu are mari șanse.
Pe de altă parte, și Igor Dodon are grijă să dilueze mesajul geopolitic. Dacă vom analiza mesajele-cheie ale candidatului:
- Statalitate. Neutralitate. Identitate moldovenească.
- Economie puternică. Dreptate socială.
- Relaţii de prietenie cu Rusia. Protejarea Ortodoxiei.
vom constata că, deși par la prima vedere contradictorii și eclectice, acestea reflectă exact terciul din capul electoratului. Toate fără excepție sunt susținute de majoritatea populației, fapt confirmat de sondaje.
Cel mai iritant mesaj pentru unii – prorusesc, candidatul încearcă să-l echilibreze prin unul non-antiromânesc. „România este un stat european cu care trebuie să avem relaţii bune de prietenie, frăţeşti dacă doriţi. I-am spus acest lucru şi Ambasadorului României, că eu niciodată nu voi fi antiromân, dar eu mereu voi fi antiunionist. Cei care vor să lichideze statalitatea Republicii Moldova vor fi duşmanii acestei ţări[4]”.
Și un detaliu care merită să fie menţionat e că socialistul se întâlnește probabil mai des decât cu Ambasadorul rus cu cel american. Iar ultimul a lăsat de înțeles în cadrul unei întrevederi informale cu ziariștii și formatorii de opinie că, dacă Dodon va câștiga aceste alegeri, nu se va întâmpla nicio catastrofă. Ca acest gând al Ambasadorului să fie înțeles mai bine, îl vom exemplifica printr-un citat. „Într-adevăr, Rusia are la dispoziție mai mulți politicieni în Moldova. Vârful de lance este Igor Dodon, care, pe un ton extrem de mioritic, justifică acțiunile Rusiei în Ucraina, iar în campania electorală din 2014 utilizează imaginea lui Putin pentru a câștiga alegerile. În Moldova există mulți care ar dori să joace rolul celui mai bun prieten al Rusiei. Cu alte cuvinte, ambițiile imperiale ale Rusiei sunt susținute de numeroși actori locali care, în schimbul loialității, speră să obțină credite ieftine. Ceea ce nu spune Igor Dodon și alții este că Rusia se află într-o acută criză fiscală. Vorba premierului liberal Medvedev în timpul vizitei sale din Crimeea: „Banii s-au terminat. Să aveți o zi bună”. Kremlinul nu mai poate acorda credite ieftine în stânga și în dreapta”[5].
Relațiile cu Plahotniuc
Nu vom specula la acest subiect. Vom reproduce doar faptele în ordine cronologică adunate de portalul anticorupție.md.
Cu ajutorul voturilor socialiștilor, democrații au reușit să demită Guvernul Filat, apoi Guvernul Streleț, iar în octombrie 2015, socialiștii au susținut solicitarea procurorului general Corneliu Gurin de ridicare a imunității lui Vlad Filat. În ultima sa cuvântare rostită de la tribuna centrală a Parlamentului, liderul liberal-democraților a declarat că acest lucru s-a făcut la indicația lui Vlad Plahotniuc. Pe 22 octombrie 2015, tot cu votul socialiștilor, Parlamentul a decis trecerea CNA din subordinea Guvernului în cea a Parlamentului. Inițiativa propusă de democrați a venit în contextul în care premierul de atunci, Valeriu Streleț, și-a exprimat intenția de a-l demite pe Viorel Chetraru pentru rezultatele modeste la capitolul lupta cu corupția. Astfel, Chetraru a scăpat de demisie grație votului socialiștilor.
În martie curent, la propunerea unui deputat socialist, Parlamentul a votat, în regim de urgență, un proiect de lege de modificare a Codului Audiovizualului care, spun experții, îi va asigura controversatului om de afaceri Vlad Plahotniuc posibilitatea de a rămâne singurul mogul de presă din Republica Moldova. Inițial, proiectul de lege a fost conceput pentru a elimina concentrarea de instituții media în mâinile unor persoane, documentul a fost însă modificat, pe ultima sută de metri, la inițiativa deputatului socialist Andrian Lebedinschi, astfel încât, în următorii ani, să nu mai poată apărea alte holdinguri media.
Proiectul a fost votat la câteva luni după ce, la sfârșitul anului 2015, Exclusiv Media SRL a obținut licența de emisie pentru postul de televiziune NTV Moldova, care folosește aceeași marcă comercială cu postul rusesc NTV, unde asociat majoritar este grupul „Gazprom”[6].
Și ca să întregim acest tablou, pentru cei care îl consideră om al lui Plahotniuc, vom cita din prima sursă: „El (Dodon – n.n.) ar trebui să se gândească foarte bine la consecințele ideilor lui, pentru că dacă printr-o situație nefericită ajunge președinte și abandonează parcursul european, el știe ce pot, o să vadă ce înseamnă proteste adevărate. Dacă ajunge să mă facă eroul revoluției proeuropene, să vedeți cum mi se inversează ratingul într-o singură zi. Și nu cred că vrea asta”[7]. Firește, nu putem considera drept adevăr declarațiile făcute de acest personaj, dar nici să le considerăm o glumă (așa cum ne sugerează cei care au scris interviul) nu e rațional.
Moldov(e)anul Dodon
Imaginea de moldov(e)an, gospodar, din popor este promovată de Igor Dodon încă din scrutinul electoral pentru primăria capitalei din 2011. Or, știut lucru, candidatul trebuie să fie relevant alegătorului. Iată că aceasta strategie de promovare dă rezultate. Moldovenismul, numit și primitiv de intelectualii noștri, este agreat de majoritatea populației. Și, în loc să încerce să înțeleagă acest fenomen, intelectualii preferă să se supere pe popor. Cert e că niciunul dintre contracandidați nu poate concura cu Dodon pe acest segment. Vom aduce în acest sens un punct de vedere diferit de mainstream-ul din presa noastră.
„Ceea ce spune Igor Dodon, valorile pe care le apără și schimbările pe care promite să le facă reprezintă esența, crezul votanților activi ai Republicii Moldova. Vorbim despre persoane rusofile, despre majoritatea emigranților moldoveni (peste 700 de mii! care muncesc în Federația Rusă), oameni care vorbesc „limba moldovenească”. Nu neapărat pentru că româna și moldoveneasca ar fi două limbi total diferite, ci pentru că atunci când nu te simți în albia ta vorbind un grai, care sună diferit peste hotarul tras de un râu, atunci preferi să te justifici numindu-l altfel… Cele cinci decenii de educație sovietică și-au spus cuvântul; moldovenii sunt tradiționaliști, patriarhali, cred mai degrabă în cuvântul preotului, decât în buchea cărții și reprezintă în mare un popor rural. Și iată că Igor Dodon este acel super-erou viu, capabil și dornic să rezoneze cu așteptările moldoveanului sătul de păpuși politice frumoase: are studii economice, nu-i este rușine să tragă strugurii la teasc, urăște de moarte homosexualii, aduce în Moldova icoane făcătoare de minuni, merge sâmbăta la pescuit și-i respectă pe cei mai în vârstă”[8]. Am recomanda acest articol să fie citit integral, ar fi de folos să scăpăm de unele clișee.
Resurse
- Administrative
PSRM are cea mai mare fracțiune parlamentară constituită din 24 de deputați (20,51% la alegerile din noiembrie 2014 și 25 de deputați). La alegerile locale din 2015 obține 159 de mandate de consilier în consiliile raionale şi municipale (14.25%), 1,293 de mandate de consilier în consiliile orăşeneşti, municipal Comrat şi săteşti (comunale) (12.24%) și 52 de mandate de primar (5.79%)[9].
- Mediatice
Postul Accent TV, cunoscut pentru politica sa pro-PSRM, e deţinut de „Telesistem TV” SRL, administrată de Stanislav Vâjga, care a activat anterior la postul NIT, închis din cauza propagandei comuniste. Beneficiarul televiziunii, conform actelor depuse la CCA, este Vadim Ciubară, un cetăţean moldovean stabilit la Moscova şi prezentat de mai multe site-uri drept consilier al liderului PSRM, Igor Dodon.
Un alt post tv care promovează PSRM-ul este NTV Moldova. Televiziunea care retransmite în R. Moldova canalul rusesc cu acelaşi nume este gestionată de firma „Exclusiv Media” SRL, administrată de Petru Burduja, consilier municipal socialist, şi fondată de Corneliu Furculiţă, deputat pe listele partidului lui Dodon. Firma care deţine televiziunea este şi proprietara ziarului de limbă rusă „Argumentî i faktî”, acolo unde lucrează Galina Dodon, soţia liderului socialiştilor[10]. Socialiștii mai au la dispoziție un portal cu tv online tsn.md și portalul actualitati.md.
Ziarul de partid „Socialistul” are probabil cel mai mare tiraj din Moldova.
- Financiare
Igor Dodon și PSRM dispun de resurse financiare impunătoare. S-a scris mult despre finanțările externe (din Rusia) care i se impută[11]. Investigația RISE ne arată aceleași urme rusești (prin offshore-ul din Bahamas)[12]. Candidatul a negat de fiecare dată aceste finanțări, invocând motivul că PSRM a fost controlată de mai multe ori de organele abilitate.
În această campanie, PSRM raportează cheltuieli relativ modeste (cca 15 mil. lei a cheltuit PD) de cca 2 mil. lei în decurs de două săptămâni (dintre care 1 420 971 de lei pentru publicitate TV și 57 770 de lei pentru panouri[13]), cifră comparabilă cu a unor candidați independenți.
- Rating
Ratingul lui Igor Dodon este pe moment cel mai mare dintre toți politicienii – 34,9% (conform sondajului IRI din 05.10.2016), respectiv 38,3% (conform sondajului CBS-AXA din 28.09.2016) și depășește mai mult decât dublu ratingurile Maiei Sandu (PAS) și al lui Marian Lupu (PD). În plus, acesta demonstrează și o dinamică pozitivă de la 29,4% (BOP din 04.05.2016)[14], ceea ce îl trece practic automat în turul doi.
Concluzii
Igor Dodon este pe moment liderul incontestabil al scrutinului prezidențial. Conduce detașat cursa cu un rating confortabil pentru accederea în turul doi. Este susținut de cel mai mare partid cu reprezentare parlamentară, cu structuri teritoriale bine organizate. Are suficiente resurse administrative, mediatice și financiare pentru promovare. Totuși, rezultatul final va depinde în mare măsură de cine va fi contracandidatul lui în turul doi – cel al puterii sau cel al opoziției, dar și de capacitatea de mobilizare a electoratului.
Victor Ciobanu
*Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului „Consolidarea statului de drept şi democratic: contribuţia societăţii civile” susţinut financiar de Ambasada Olandei prin Programul Fondului de responsabilitate. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia finanţatorilor.
