Arheologii au revenit deja pentru al patrulea an la cetatea Soroca, unde după ce în primii ani au finalizat cercetările în interiorul fortificaţiei, fac săpături în jurul acesteia. Şi de această dată echipa de arheologi este compusă din profesorii Sergiu Musteaţă, Ion Tentiuc şi Ion Ursu, care îi ghidează pe cei 12 studenţi de la Facultatea de Istorie şi Geografie a Universităţii Pedagogice de Stat “Ion Creangă”.
Totodată au fost cooptaţi şi arhitecţi de la Institutul Naţional al Patrimoniului din Bucureşti Virgil Apostol şi Ştefan Bâlici, care ajută cu reconstituirea planurilor, profilurilor şi stratigrafiei, dar şi la clarificarea altor aspecte ale arhitecturii anterioarei cetăţi. Şi de această dată arheologii încearcă să afle configuraţia cetăţii din lemn şi pământ, despre care se spunea anterior că ar ajunge până la râuleţul Racovăţ. “Dacă iniţial credeam că fortificaţia de pământ şi lemn avea o latură care se sprijinea pe Nistru, iar alta pe râuleţul Racovăţ, astăzi vedem că ea are o suprafaţă mult mai modestă şi doar puţin întrece dimensiunile cetăţii de zid existente astăzi, afirmă profesorul Ion Tentiuc”.
Timp de peste două săptămâni cât s-au efectuat săpături în preajma cetăţii, s-au descoperit o ghiulea de piatră, monede, un vârf de săgeată din perioada scitic timpuriu (secolele 7-6 î.e.n.) şi un fragment dintr-un vas din cultura Cucuteni-Tripolie cu o vechime de vreo cinci mii de ani. “În acest colţ am descoperit monede poloneze, care ar însemna că partea aceasta ar avea o vechime de peste 300 de ani, ceea ce este mai adânc, mai spre fundul şanţului putem vorbi că este cam de 500 de ani”. ne-a spus istoricul Sergiu Musteaţă.
Citiţi articolul integral în ziarul “Observatorul de Nord”.
