Profesorii sunt semințele care răspândesc lumina cunoașterii, iar fiecare lecție devine o cărămidă în construirea unei temelii solide pentru viitor. Este despre Natalia Sîncu, un pedagog dedicat, cu un succes remarcabil în cea mai frumoasă știință a trecutului – istoria, fiind și modelul perfect al unui dascăl prin vocație, greu de copiat.
Născută în orașul Drochia, unde a copilărit, urmează studiile la școala medie de Cultură Generală nr.4 (astăzi LT „Ștefan cel Mare”), apoi la Liceul Teoretic „B.P.-Hasdeu”. Absolvind cu succes facultatea de istorie la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți, continuă studiile la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău. A obținut și un masterat la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, România. Pasiunea pentru istorie vine de la profesorii săi, la fel pasionați de știința trecutului. Întâmplător sau nu, ambii săi diriginți, din școala medie și din liceu, au fost profesori de istorie. În prezent, este profesoară de istorie la Liceul Teoretic „B.P.-Hasdeu” și Gimnaziul nr.2 din Drochia, urmându-și vocația cu multă dedicație.
Am fost onorată de a susține acest interviu cu un pedagog de succes, o personalitate marcantă în domeniul educației, în arta de a aduce trecutul la viață, prin dragostea față de învățămintele trecutului – cea care este Natalia Sîncu. Dumneaei își învață cu multă pasiune discipolii nu doar despre evenimente, dar și despre lecțiile trecutului, care-i formează ca oameni, pentru a-i sensibiliza, la modul cel mai perfect, în responsabilitatea de a construi un viitor mai bun, căci istoria nu este doar o poveste despre ce a fost, dar și un ghid pentru ce ar putea fi. Pasiunea și dedicarea acestei profesoare pentru istorie, au inspirat elevii să privească lumea cu alți ochi și să înțeleagă mai bine că trecutul este despre începutul începuturilor…
– Stimată Natalia Stîncu, am vrea să aflăm povestea dvs de succes, de unde vine această dragostea pentru istorie, ce v-a motivat să alegeți această profesie și ce înseamnă istoria pentru dvs?
– Inițial a fost visul mamei mele, dar eu de mică manifestam interes pentru tot ceea ce însemna școală și, când a venit momentul să aleg facultatea, nu am reflectat prea mult ce îmi doresc. Când am venit pentru prima dată în fața elevilor la prima oră de practică am înțeles că am ales cea mai importantă și nobilă profesie. Înțelegerea importanței istoriei pentru mine a venit mai târziu, când am realizat că trecutul nu este doar o colecție de date și evenimente, ci o sursă vie de lecții, identitate și inspirație. Mi-am dat seama că istoria modelează prezentul și că, prin studierea ei, putem înțelege mai bine cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm.
– Dacă ați putea călători în timp, în ce epocă istorică v-ar plăcea să trăiți și de ce?
– Este o întrebare pe care mi-au adresat-o și elevii de multe ori și eu, de fiecare dată, le spun că aș trăi în epoca medievală, dacă aș putea călători în timp, deoarece mă fascinează diversitatea ei, felul cum statele au depășit momentele de turbulență, cum au apărut multe legende și mituri, s-au edificat castele mărețe și au existat cavaleri. Cunoașterea oamenilor care au trăit în această epocă ar fi o oportunitate de a înțelege mai bine valorile și convingerile care le dictau un anumit comportament. Dar cea mai mare motivație ar constitui posibilitatea de a cunoaște eroii epocii respective.
– Cum credeți, care este avantajul metodelor moderne de predare-învățare-evaluare, față de metodele tradiționale?
– Un avantaj al metodelor moderne de predare-învățare-evaluare este faptul că pun accent pe activitatea elevilor, încurajând gândirea critică, creativitatea și colaborarea. Spre deosebire de metodele tradiționale, care sunt adesea centrate pe predarea directă de informații, aceste metode se bazează pe învățarea activă, facilitând dezvoltarea competențelor secolului XXI și răspund astfel necesităților pe care le au elevii. De asemenea, utilizarea tehnologiei și a resurselor digitale poate facilita accesul la surse istorice diverse, dezvoltând abilitatea elevilor de a analiza și interpreta informațiile din multiple perspective. Consider că îmbinând metodele moderne cu cele tradiționale, lecțiile devin mai atractive și mai ușor de reținut.
– Cum îi ajutați pe elevi să facă legătura dintre evenimentele istorice și lumea de azi?
– Cred că aceasta este cea mai mare provocare a unui profesor de istorie: de a-și convinge discipolii să cunoașcă istoria, pentru a înțelege mai bine lumea și timpul în care trăiesc. Îi ajut să facă această legătură prin stabilirea similitudinilor, determinarea relațiilor de cauzalitate. Astfel elevii descoperă că, de multe ori, istoria se repetă, pentru că se repetă acțiunile umane, iar unele situații sunt astfel, fiind rezultatul unor acțiuni din trecut. Această abordare le permite elevilor să vadă că, deși trăim într-o lume diferită, structurile sociale și dinamica umană rămân constante, iar lecțiile din trecut pot ghida în soluționarea problemelor de azi.
– Care este importanța acestui obiect de studiu, în opinia dvs, dar și impactul pentru comunitatea școlară?
– Cred că acest obiect de studiu are o importanță majoră. Necunoașterea istoriei duce la neînțelegerea propriilor rădăcini și la riscul de pierdere a identității naționale. Istoria este cheia cu care elevii deschid ușile trecutului și, revenind în prezent, devin mai pregătiți, pentru că iau de acolo toată înțelepciunea strămoșilor săi. De asemenea, studiul istoriei ajută la formarea unei perspective critice asupra evenimentelor și fenomenelor din jurul nostru, contribuind la dezvoltarea spiritului civic și a unei atitudini responsabile față de viitor.
– Cum ați aflat despre proiectul HI-STORY TELLING și ce v-a motivat să participați?
– Anterior am mai participat cu elevii la concursurile organizate de Asociația „Istoria din casă-n casă”, și această experiență a fost extraordinară, pentru că i-a ajutat pe elevi să descopere istoria din casa lor, prin artefactele transmise din generație în generație. Iată de ce, când am văzut, pe rețelele de socializare, apelul unui nou proiect, am aplicat fără ezitare. În primul rând, mi-am dorit să beneficiez de un curs valoros. Citind Regulamentul, am aflat că la final va fi și un concurs pentru cei care vor trece cu succes prin toate etapele proiectului, iar eu am reușit. Fiind o temă interesantă pentru mine la evaluare și având multe realizări cu elevii la acest capitol, am devenit una din finaliste.
– Puteți să ne împărtășiți din experiența și emoțiile, trăite de dvs, fiind una din reprezentantele Republicii Moldova în cadrul acestui proiect?
– Cu mare drag! În cadrul acestui proiect au participat mai mulți profesori din diverse regiuni ale țării, însă, în final au ajuns doar două participante, printre care și eu. Am fost invitate să participăm la festivitatea de premiere la București, unde, dintre cei 59 finaliști, urmau să fie anunțați 20 câștigători la diverse categorii. Pentru mine, să mă aflu la București la un astfel de eveniment deja era o experiență extraordinară, însă emoțiile m-au copleșit, când am fost anunțată câștigătoare. Eu am câștigat concursul la categoria „Metoda cu cel mai mare grad de aplicabilitate în programa școlară”. Niciodată nu am crezut că voi obține un astfel de succes și sper că viața va continua să mă uimească plăcut.
– Ce înseamnă pentru dumneavoastră succesul în educație?
– Pentru mine, succesul în educație înseamnă să văd elevii mei interesați de ceea ce învață, capabili să pună întrebări, să analizeze critic informațiile și să facă conexiuni între trecut și prezent. Deși îmi doresc ca toți elevii mei să obțină note mari, să-și facă temele pentru acasă, să facă toate proiectele la timp, apreciez, de asemenea, curiozitatea lor, modul în care își argumentează ideile și încrederea, cu care își susțin opiniile, astfel, încât să plece din clasă nu doar cu cunoștințe, ci și cu dorința de a descoperi mai mult. Confirmarea că am succes, vine din ceea ce aud de la elevii mei: „Niciodată n-am crezut că voi îndrăgi istoria, însă datorită dumneavoastră, a devenit disciplina mea preferată”, „Sunteți cea mai bună profesoară!”, „Ne-a fost dor!”, „V-am așteptat ca să vă salutăm”, „Vreau și eu să devin ca dumneavoastră!”. Dar, desigur că succesul unui profesor este validat și atunci când este recunoscut public: am obținut multe premii, recunoașteri, am câștigat concursuri individual și împreună cu elevii mei, și, văzându-i cetățeni activi și responsabili, simt că mi-am atins obiectivul ca profesor și acesta cred că este adevăratul succes în educație.
– Ce le doriți discipolilor dvs, care vor să urmeze o carieră în domeniul istoriei?
– Discipolilor mei, care vor să urmeze o carieră în domeniul istoriei, le doresc multă perseverență, creativitate, dar și curaj. Perseverență, pentru că studiul istoriei necesită răbdare, muncă asiduă și dorința de a căuta mereu adevărul, chiar și atunci când acesta este ascuns printre surse contradictorii. Creativitate, pentru că un bun istoric nu doar cunoaște fapte, ci le interpretează, le pune în contexte noi și le face relevante pentru elevi. Curaj, pentru că istoricul dezminte falsurile, se luptă cu stereotipurile și spune lucrurilor pe nume, chiar și atunci când alții nu sunt gata să accepte adevărul. Însă ingredientul principal este Pasiunea cu care istoricul folosește trecutul ca pe un instrument pentru a schimba viitorul și pe care nu trebuie să o piardă niciodată.
– Care este lecția de viață pe care istoria v-a oferit-o și pe care ați dori să o transmiteți generațiilor viitoare?
– Cea mai importantă lecție de viață este să ne trăim clipa și să nu ratăm lucrurile, care nu mai pot fi recuperate din trecut. Uneori, credem că avem tot timpul din lume pentru a afla poveștile familiei noastre, dar viața ne arată că timpul nu așteaptă. Și eu am trăit această lecție, pentru că nu am reușit să discut mai multe cu tatăl meu, crezând că vom mai avea timp. De aceea, vreau să transmit generațiilor viitoare că este esențial să-și cunoască rădăcinile, să afle de la bunei și străbunei cum a fost viața lor și a predecesorilor lor, să păstreze artefactele cu încărcătură emoțională și valoare pentru familie și să ducă mai departe istoria lor. Nu doar marile evenimente istorice sunt importante, ci și istoria personală, cea care ne definește și ne leagă de generațiile anterioare, pentru că amintirile și poveștile familiilor noastre sunt ancore care ne ajută să ne înțelegem mai bine identitatea și locul nostru în lume.
– Ce planuri de viitor aveți pentru anul 2025?
– Vreau să-mi continui activitatea și să înregistrez noi succese, să obțin următorul grad didactic, să călătoresc în țările, în care nu am mai fost până acum și să am mai multă grijă de mine și familia mea. De asemenea, îmi propun să dezvolt noi proiecte educaționale inovatoare, să contribui la îmbunătățirea metodelor de predare și să îi inspir pe elevii mei să privească istoria nu doar ca pe o materie, ci ca pe o sursă de înțelegere pentru viitor.Totodată, îmi doresc să continui implicarea în activitățile de formare profesională, să împărtășesc din experiența mea altor colegi și să explorez noi modalități de integrare a tehnologiei în educație. În plus, doresc să îmi dezvolt propria afacere, care îmi permite să investesc în sănătatea mea și în bunăstarea familiei. Sper ca anul 2025 să fie unul al creșterii personale și profesionale, al descoperirilor și al echilibrului între muncă și viața personală.
– Vă mulțumesc din suflet, pentru acest interviu! Apreciem enorm contribuția dumneavoastră în educarea tinerei generații, de a-și cunoaște instoria și suntem recunoscători pentru experiența împărtășită. Vă dorim mult succes în continuare și să aveți parte de realizări pe măsura pasiunii și dedicării pe care le puneți în tot ceea ce faceți!
Pentru conformitate:
Mădălina GHEBEA,
memră HTSJ, Centrul de Creație a Copiilor Drochia
