MOLDOVA+: Sate fără grădinițe

13 sate din raionul Soroca nu au grădinițe. Acestea fie au fost închise, fie nici nu au existat vreo dată. În aceste localități rurale sunt în prezent 58 de copii de vârstă preșcolară, iar alți 31 de micuți urmează să intre în această categorie în următorii trei ani. Doar o treime dintre copiii de vârstă preșcolară din aceste localități merg la grădinițele din alte sate. Ceilalți așteaptă ca maturii să le rezolve problema.

Mulți dintre micuți nici nu știu ce înseamnă grădiniță. Nu au fost niciodată la matineu, nu au dansat în jurul bradului cu alți copii în așteptarea lui Moș Crăciun, nu au învățat de mici să se integreze într-un colectiv. Din acest motiv, la școală le este mult mai greu să se integreze. Unii copii uitați de stat au noroc că părinții au posibilitatea să-i ducă în alte localități la grădiniță, dar nu fiecare familie își poate permite acest lucru. Din satele Balinți, Balinții Noi, Bulbocii Noi, Decebal, Dumbrăveni, Floriceni, Grigorăuca, Cureșnița Nouă, Livezi, Rublenița Nouă, Tolocănești, Valea și Inundeni doar câțiva copii din cinci sate frecventează instituțiile de educație timpurie din alte localități.

În satul Dumbrăveni grădinița a fost abandonată, iar terenul de joacă din fața ei zace în paragină. Satul Vădeni, unde activează o grădiniță, se află la cinci kilometri de Dumbrăveni. În familia Ingăi și a lui Veaceslav din satul Dumbrăveni au crescut nouă copii. Fetele mai mari s-au măritat, alți patru copii merg la școală, iar cei de doi și patru ani stau acasă.

“Fostul primar spunea că trebuie reparație și nu sunt bani, dar eu le-am zis că nu ne trebuie reparație euro, văruim și vopsim ca la țară și gata”, ne-a spus femeia. „Am o fată de 17 ani mai bolnăvioară și ea stă cu cei mici. Când mă duc la Soroca, sun acasă să văd ce fac copiii, stau cu grijă la piață, dar trebuie să mă duc, dacă am fasole, ceapă, roșii, pepeni de vânzare. Așa ne facem bani de mâncare. Dacă primăria a închis grădinița, tot primăria ar trebui să o deschidă. De ar umbla copiii cei mici la grădiniță, noi ne-am putea duce la lucru. De ce în toate satele mici ca Vanțina sau Lugovoe au grădiniță, iar noi nu? Nouă tot ne trebuie o grădiniță în sat”. Dumitraș și Marina stau mai mult pe acasă, dar băiatul vrea să meargă la grădiniță, la fel ca alți copii din sat, pe care părinții îi duc la Vădeni. “Copiii la grădiniță se joacă și învață poezii. Pe mine mă învață poezii frații mai mari, că la grădiniță nu merg. Dar vreau la grădiniță, acolo o să mă joc cu copiii”, ne-a spus Dumitraș. Tatăl acestuia intervine în discuție: “La grădiniță copilul mai învață vreo poezie, se dezvoltă, dar acasă ce învață? Dacă s-ar face o grădiniță la noi, i-am duce. La Vădeni, pentru noi, e departe”.

În satul Floriceni, situat la 12 kilometri de Căinarii Vechi, i-am întâlnit în curte pe Elena și Anatol. Tinerii trebăluiau în jurul casei. Este una dintre puținele zile când ambii pot să facă ceva împreună. Au noroc de bunelul că stă cu Alexandru și Sofia, în rest cineva din ei trebuie să fie cu ochii pe copii. “Noi avem doi copii de grădiniță care acum stau acasă, ne-a spus Elena. Băiatul a mers vara la grădinița din Căinarii Vechi, dar acum este cam greu. Trebuie să ieșim tocmai în deal la o mașină cu care merg unii care au copii. Am vrea mult să fie iarăși grădiniță în Floriceni, ne-ar fi mai ușor așa. Am duce dimineața copiii la grădiniță, seara i-am lua și am lucra toată ziua fără grijă. Ziua, unul din noi trebuie neapărat să stea acasă cu copiii, fiindcă fetița are doi ani, iar băiatul patru ani și nu-i putem lăsa singuri. Din când în când mai vine bunelul și stă cu ei. Dacă e cald, îi mai scoatem pe afară și muncim, dar suntem tot cu ochii pe ei”.

Anatol ține bine minte timpurile când mergea la grădinița din sat. “Am umblat la grădinița din Floriceni. Aici a fost și școală de patru clase. Era bine că era totul în sat, dar acum trebuie să-i duci tocmai la Căinarii Vechi, plătești drumul, plătești grădinița și deja la ce ieși? Oamenii colectează câte 250 de lei pe lună pentru transport și merg unii băieți care au posibilitate. Dar iarna stăm cu grijă… Omăt, ghețuș… Este microbuzul care duce elevii la școală, dar pe copiii de la grădiniță nu vor să-i ia”.

Primarul comunei Căinarii Vechi, Veaceslav Terentii, susține că este la curent cu problema copiilor din Floriceni și a încercat să-i ajute, dar nu a găsit o soluție durabilă. “Noi suntem de acord să aducem copiii din Floriceni, dar alții care trăiesc în Căinarii Vechi la o depărtare mai mare de 3 kilometri vor vrea și ei și va trebui să-i ducem și pe ei. Eu până acum i-am ajutat cum am putut pe cei din Floriceni, am mai găsit finanțe ca să meargă la grădiniță. Trebuie să discutăm, să vedem câți bani va trebui să dăm și vom lua o decizie. Cred că vom face așa cum propune Direcția învățământ, dar va trebui să vedem și să decidem cine va avea grijă de acești copii până la grădiniță, fiindcă legea spune că trebuie să o facă părinții. Cred că problema trebuie studiată în toată complexitatea ei, ca să fie totul legal și corect”, afirmă primarul.

Soluția pe care o propune Direcția învățământ pentru satele fără grădiniță este ca părinții să procure scaune auto pentru copiii lor, iar aceștia să fie preluați de autobuzul școlar – dacă încap să meargă împreună cu elevii, dacă nu – să facă o rută suplimentară, iar primăria să achite combustibilul. Acest lucru a fost testat cu succes în satul Bulbocii Noi. “Am avut o întâlnire cu părinții de la Floriceni, care ne-au cerut să oferim serviciul de transport al Direcției de Învățământ. Noi suntem deschiși, dar este nevoie ca și primăria să facă un efort”, consideră Angela Mușenco, șefa Direcției învățământ Soroca. „Cei de la Floriceni mi-au spus că au o mașină de serviciu și, pe rând, achită câte 250 de lei, dar ei într-o mașină încarcă prea mulți copii. Trebuie identificată altă soluție – pentru fiecare comunitate separat, fiindcă fiecare are specificul ei. La Bulbocii Noi părinții au cumpărat scăunele la mâna a doua pentru copii și, pentru că sunt mai puțini elevi, acolo nu facem o rută specială. Vin împreună cu elevii de școală, așa că nu se achită suplimentar combustibilul”. În satele mici, care riscă să rămână fără școli primare și fără grădinițe, autoritățile le-au comasat în școli primare-grădinițe. Acest lucru a fost testat deja în mai multe sate din raion. “Am analizat cum am putea proceda, de exemplu, la Băxani, că avem o școală primară mică și o grădiniță cu un contingent mic. Am analizat și am văzut că este posibil, dar este nevoie de investiții. Sau reparăm școala și creăm spații pentru copiii din grădiniță, ori reabilităm grădinița și aducem copiii din școală. E nevoie de investiții de peste un milion de lei ca să putem crea un astfel de complex educațional. Nu este rațional economic să unești o școală primară cu o grădiniță, dar fiecare să fie în diferite încăperi. Instituțiile de educație timpurie sunt în domeniul de responsabilitate al administrației publice locale de nivelul I, al primăriilor, iar noi la moment nu avem nicio adresare din partea primarilor ca măcar să discutăm despre lipsa grădinițelor. Știu că s-a discutat la nivel central posibilitatea trecerii grădinițelor în domeniul de responsabilitate la nivelul II, dar o decizie nu există. Dacă grădinițele ar fi transferate raioanelor, într-un fel, ni s-ar dezlega mâinile și s-ar putea face câte ceva, dar primarii ne spun că “dacă ne mai luați și grădinițele, vom rămâne numai cu cimitirele”. La moment nu avem comunicare pe dimensiunea asta, cum am putea crea în satele mici niște complexe educaționale școală primară-grădiniță. Aici mă refer și la același Trifăuți, la Redi-Cereșnovăț și altele. Avem un model de școală primară-grădiniță foarte bun la Dubna. Foarte bun, și cu un director foarte bun. Ar fi cazul de promovat experiența lor, fiindcă este bine ce s-a realizat acolo, dar a fost nevoie de voința întregii comunități”.

Între timp, zeci de copii de vârstă preșcolară din raionul Soroca stau acasă și așteaptă ca maturii să le îndeplinească o dorință. Să meargă și ei la grădiniță, ca mulți alți copii din toată lumea. Iar maturii, în loc să aștepte ca problema să fie rezolvată de alți maturi, ar fi bine să-și unească eforturile și toți împreună, părinți, consilieri locali, primari, consilieri raionali, șefi de direcții și conducători ai raionului să găsească o soluție pentru preșcolarii condamnați să nu știe ce este o grădiniță.