Este unul dintre cele mai populare medicamente din lume
Aspirina este un adevărat panaceu, “pastila pentru tot”, cunoscută pentru proprietățile sale analgezice și antiinflamatoare. Este utilizată pentru reducerea febrei, ameliorarea durerilor (de cap, dentare, de spate, articulare), tratamentul febrei, artritei, reumatismului și multe alte boli.
Studiile arată că dozele mici de aspirină reduc probabilitatea decesului prin atac de cord și riscul de accident vascular cerebral. Anual se produc 40,000 de tone de aspirină. Și numai în Statele Unite, peste 50 de milioane de oameni iau regulat între 10 și 20 de miliarde de aceste pastile. Astfel, este unul dintre cele mai răspândite medicamente din lume pe parcursul întregii istorii medicale.
Acest medicament are mii de ani
Ceea ce în limbajul obișnuit numim aspirină este de fapt un compus numit acid acetilsalicilic. Și remediile fabricate din salcie și alte plante bogate în salicilați sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. Sunt descrise pe tăblițele de lut ale sumerienilor antici și în papirusul medical egiptean Ebers, creat în jurul anului 1550 î.Hr. Hippocrate, în jurul anului 400 î.Hr., a menționat utilizarea ceaiului de salicil pentru ameliorarea febrei. De asemenea, extractul de coajă de salcie a fost utilizat și în medicina medievală. Cu toate acestea, avea un efect secundar grav: provoca dureri severe de stomac și greață, deoarece acidul salicilic irita stomacul.
Gloria inventatorului aspirinei a ajuns la o altă persoană
Mult timp s-a crezut că primele probe de acid acetilsalicilic, într-o formă potrivită pentru utilizare medicală, a fost de chimistul german Felix Hoffman. El lucra în laboratorul companiei Bayer în orașul german Elberfeld. După legendă, Hoffman a început cercetările asupra acidului acetilsalicilic pentru a găsi un remediu pentru reumatismul tatălui său. Acesta din urmă se plângea de gustul amar al salicilatului de sodiu – la acea vreme singurul medicament capabil să amelioreze durerea articulară. Problema era că dozele mari ale acestui compus (6-8 g) necesare pentru tratamentul artritei iritau mucoasa gastrică, provocând pacienților dureri intense și disconfort. Se spune că dragostea fiului a fost motivul descoperirii medicamentului care a salvat de durere întregi generații de oameni. Cu toate acestea, mai târziu au apărut dovezi că meritele principale în descoperirea acidului salicilic pur și stabil prin acetilare îi aparțineau unui alt angajat Bayer, Arthur Eichengrün.
Acesta era șeful lui Hoffman. Compania a omis discret să menționeze contribuția sa la crearea medicamentului pentru a nu irita partidul național-socialist care venise la putere în Germania în 1933: Arthur era evreu. Eichengrün a fost trimis în lagărul de concentrare Theresienstadt.
Abia în 1949 a publicat un articol în revista Pharmazie, unde a descris cum i-a încredințat lui Hoffman sarcina de a sintetiza acidul acetilsalicilic, acesta din urmă nici măcar neștiind scopul muncii sale.
Versiunea lui Eichengrün a fost ignorată de istorici și chimiști până în 1999, când Walter Sneader de la Departamentul de Științe Farmaceutice de la Universitatea din Strathelyde (Glasgow, UK) a reexaminat cazul și a ajuns la concluzia că Eichengrün a avut dreptate și că într-adevăr el este cel care ar trebui recunoscut pentru invenția aspirinei. Compania Bayer nu recunoaște această variantă nici până azi.
Aspirina a fost numită după numele unei plante
Numele de acid acetilsalicilic provine de la salcie, arborele denumit științific Salix. Acest nume a fost dat compusului de chimistul german Johann Andreas Buchner, care a izolat acidul în 1828. Brandul popular „Aspirin” a fost creat de compania germană Bayer. La baza acestui nume stă altă plantă – spirea, în latină Spiraea ulmaria, din care se obținea, de asemenea, acidul salicilic. La cele patru litere „spir” s-a adăugat „a” pentru a accentua reacția de acetilare a acidului. Iar sufixul „in” a fost adăugat pur și simplu pentru armonie fonetică.
Aspirina nu este atât de inofensivă pe cât pare
Deși aspirina este considerată un medicament banal și sigur, fiind vândută fără rețetă, în realitate, acest preparat poate fi destul de periculos dacă este administrat fără consultarea unui medic.
Astfel, aspirina poate cauza sângerări gastrointestinale, chiar și cu acoperirea specială a tabletelor menită să reducă daunele. Este logic: acidul salicilic irită mucoasele. De asemenea, conform specialiștilor de la Universitatea Buffalo, dozele mari de aspirină (8-12 tablete pe zi) pot provoca zgomote și țiuituri în urechi, deoarece acidul salicilic poate deteriora urechea internă.
În final, medicamentul poate declanșa uneori, la copii și adolescenți cu vârste între 4 și 12 ani, o boală rară, dar extrem de gravă numită sindromul Reye sau boala hepatică albă, caracterizată prin umflarea creierului și acumularea rapidă de grăsimi în ficat, ceea ce duce la comă și chiar la decesul pacientului. Sindromul Reye se dezvoltă când febra de origine virală – gripa, rujeola, varicela – sunt tratate la copii cu doze mari de aspirină. Din acest motiv, nu se recomandă administrarea acidului acetilsalicilic persoanelor sub 16 ani.
Așadar, în timp ce aspirina este un medicament utilizat frecvent, este important să fim conștienți de posibilele riscuri asociate cu utilizarea sa. Această nevoie de precauție se aplică în mod special în cazul copiilor și adolescenților, pentru care aspirina poate avea efecte secundare grave.
Pe lângă aceste riscuri, este important să menționăm și posibilitatea interacțiunilor negative cu alte medicamente. Aspirina poate influența efectele altor tratamente, de exemplu anticoagulantele, crescând riscul de sângerări sau potențând efectele altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, ceea ce poate duce la deteriorarea funcției renale sau la alte complicații gastrointestinale.
Prin urmare, este crucial ca pacienții să discute cu un medic înainte de a începe orice tratament care include aspirina.
Este important să recunoaștem și să respectăm faptul că aspirina, deși este un medicament incredibil de util și revoluționar, nu este o soluție universală pentru toate problemele de sănătate și trebuie utilizată cu prudență și sub îndrumarea adecvată a unui profesionist din domeniul sănătății. Prin educație și conștientizare, putem asigura că beneficiile aspirinei sunt maximizate în timp ce riscurile sunt minimizate, permițând astfel pacienților să beneficieze în siguranță de proprietățile sale terapeutice.
