Toamna trecută, la 90 de ani împliniți, a plecat dintre noi un om de o cumsecădenie rară, un tată și bunic cu o inimă ca o pâine caldă și cu un suflet cum rar se mai găsesc, Nicolae Tofanciuc. Deși a trecut jumătate de an de la trecerea lui în neființă, în fața noastră mai persistă chipul lui frumos, cum poate fi chipul unui țăran gospodar, care a știut să iubească viața și oamenii din jur, chipul lui trudit de anii care și-au lăsat amprenta.
A lăsat în urmă trei copii, cinci nepoți și patru strănepoți, care mereu i-au purtat stima și respectul, l-au iubit și l-au prețuit, precum a meritat-o. Casa lui, grădina lui încă mai păstrează amprentele lui neprețuite, pe care nu credem că o să le șteargă vreodată cineva. Or, cât vom trăi pe acest pământ îl vom pomeni numai de bine și ne vom ruga pe Dumnezeu să-l aibă în paza Sa.
Dormi în liniște și pace, dragul nostru tată, bunel și străbunel.
Copiii, nepoții și strănepoții.
