MASA BUCURIEI ŞI VREMEA DE ADUNAT PIETRELE!

Zilele dinaintea Învierii Domnului sunt mai speciale şi mai înălţătoare. Chiar şi cei mai inveteraţi ateişti şi, pe de altă parte, cei mai obraznici credincioşi, care dau mereu din coate ca să fie în frunte (ca păduchele, cum ar zice moldovenii) şi să fie în preajma preotului, nu doar pentru a fi în vizorul camerelor de luat vederi, dar şi pentru a fi netezit pe cap, o lasă (sau ar trebui s-o lase) mai moale cu „teoriile lor leninisto-comuniste-socialiste” şi se lasă duşi de valurile credinţei şi de atmosfera de sărbătoare care pune stăpânire pe toată fiinţa noastră.

Chiar şi acei care se războiesc între ei, în numele nu ştiu căror cauze „nobile şi umane”, mai îngroapă securea războiului şi pleacă urechea şi ochii la ceea ce se întâmplă în jur. Există însă şi un soi de oameni pentru care nu există „pauze de relaxare” şi vremuri pentru a aduna pietrele, nu există pace şi iertare, nu există dragoste pentru cei din jur, dar există cu duiumul doar interese, bani, ambiţii, intrigi şi iarăşi bani, interese, ambiţii şi intrigi. Astfel, chiar zilele acestea am aflat cu stupefacţie că un grup de creştini (nu scriu acest cuvânt între ghilimele, fiindcă sunt convins că aceştia astfel se autointitulează) au decis să-l asasineze pe un alt creştin, fiindcă acesta are, probabil, „oi mai multe şi mai cornute”, vorba baladei, iar un grup de creştini din parlament (rămaşi o perioadă fără „pastor”) au decis că anume perioada dinaintea Paştelui este cea mai propice pentru a se alinia altor creştini, aflaţi într-o gravă criză de „sânge proaspăt”…

În fine, pentru societatea moldovenească contemporană astfel de metamorfoze nu sunt o excepţie, ci dimpotrivă  — o regulă, dar… nu acei certaţi cu bunul-simţ merită acum atenţia noastră, or avem în jur mai multe exemple demne de toată lauda şi de urmat, exemple când oamenii fac curăţenia de primăvară nu doar în curţi, dar şi în suflete. Un succes incontestabil în acest sens a fost, cu certitudine, Campania de Paşti „Masa Bucuriei”, organizată de Misiunea Socială „Diaconia” a Mitropoliei Basarabiei (citiţi paginile 8-9). Sute, mii de oameni au răspuns afirmativ la apelurile părintelui Sorin şi au venit la punctele de colectare nu pentru că au avut nevoie de „publicitate” (cum o fac politicienii), dar pentru că aşa le-a dictat inima. Pentru că oamenii buni au înţeles că Paştele este sărbătoarea Luminii şi Speranţei pentru toată lumea, inclusiv şi poate, în primul rând, pentru cei săraci. Sutele de pachete adunate de soroceni care vor ajunge pe masa celor nevoiaşi nu se măsoară în grame şi kilograme, precum nu are unitate de măsură bunătatea şi cumsecădenia omenească. Deloc întâmplător cineva a spus că „…sărăcia sau bogăţia nu pot învinge Iubirea de oameni, iar Iubirea de oameni poate învinge şi sărăcia, şi bogăţia”. De altfel, o persoană care a făcut duminica trecută o donaţie mai mult decât mărinimoasă mi s-a destăinuit că „se simte aidoma unui donator de sânge, care prin acţiunea sa şi-a adus aportul la salvarea unei vieţi!”. Profund filozofică această constatare, chiar dacă comparaţia este la suprafaţă. Or, poate să spună cineva câte vieţi (la figurat) au fost salvate în cadrul acestei campanii? Cu siguranţă — nu, deoarece nu contează numărul celor care au beneficiat de ajutoare, dar gestul făcut de acei care au înţeles că de Paști trebuie să fim mai buni.

Săptămâna aceasta la redacţie a venit un bărbat necăjit de la ţară, care cu lacrimi în ochi a mulţumit oamenilor pe care nu-i cunoaşte, dar care au adus şi pe mica măsuţă din casa lui un cozonac, un pachet cu orez, o sticlă de ulei şi alte bunătăţuri (în sensul direct al cuvântului), la care copiii lui puteau doar să viseze. „Am aflat despre campanie din ziar şi am avut obrăznicia să-mi autopropun candidatura şi să devin unul din beneficiarii acestei mese a bucuriei. Dacă nu erau aceşti oameni buni, Paştele trecea pe alături de casa noastră…”.

Scriitorul şi filozoful Antoine de Saint-Exupery spunea că omul se îmbogăţeşte prin ceea ce dăruieşte şi îşi îmbogăţeşte însăşi putinţa de a dărui. Miile de soroceni care în duminica Paştelui au pus ceva pe Masa Bucuriei, de la care se vor înfrupta cei mai trişti ca noi, au devenit, cu certitudine, mai bogaţi şi mai buni! Au devenit mai buni şi mai bogaţi acei care au continuat să arunce cu pietre şi au continuat să semene în jur ură şi groază? Nu cred, dar… aceasta este o altă temă de discuţie.

HRISTOS A ÎNVIAT!