TABLETA DE VINERI. După alegerile parlamentare din 11 iulie, majoritatea pro-europeană trebuie să purceadă la acțiuni concrete menite să schimbe lucrurile și să demonstreze că după 30 de ani de orbecăială, pe toate dimensiunile, și RM a găsit cărarea care ne va duce alături de lumea bună.
Altfel spus, cei 63 de deputați nu au nici un drept să dezamăgească alegătorii și nu-și pot permite să compromită propriul program electoral. Acest deziderat a fost confirmat și de președinta Maia Sandu, în alocuțiunea sa de la investirea Parlamentului de legislatura a XI-a: “RM împlinește în curând 30 de ani. După atâtea eșecuri, măcar acum, la 30 de ani, să construim un stat pentru oameni, pentru toți cetățenii, nu pentru găști care s-au folosit de încrederea oamenilor ca să-și adune averi nemeritate și să-și subordoneze statul propriilor interese. Este timpul unei adevărate revoluții în felul în care este guvernată țara, cu cetățeanul pus cu adevărat în centrul efortului de guvernare și cu politicieni și instituții servind interesul public”.
Probabil, înțelegând bine faptul că viitorul lor nu „sună bine” și dorind „să pună nițică sare pe coada învingătorilor”, forțele revanșarde și nostalgice care se regăsesc în rândurile comuniștilor și socialiștilor s-au comportat la ședința de inaugurare a noului legislativ în cel mai bădărănesc mod posibil. Am în vedere, bineînțeles, decizia celor 32 de inși de a nu se ridica în picioare pentru a saluta prezența doamnei președintă Maia Sandu. Până la urmă însă, nu cred că multă lume s-a supărat pe „acești bărbați ai neamului”, de peste 100 de kile, care se tem atât de tare de o femeie care, cu siguranță, le va pune „cahla”, cum zic moldovenii. Mai degrabă personal am fost făcut de rușine în fața corpului diplomatic acreditat la Chișinău care, foarte probabil, a rămas stupefiat de gestul total primitiv al lui Voronin și K. Toată lumea înțelege cât de greu este să fii ciuruit în ultimul hal, cum s-a întâmplat la 11 iulie, dar orice șut în fund poate să însemne și un pas înainte, nu doar un motiv de a „pune buza pe dos” și de a te supăra pe toată lumea. Pe de altă parte, îmi pare sincer rău, ba chiar sunt profund nedumerit de comportamentul deputatei sorocene, Elena Bodnarenco, care și-a asumat rolul de portavoce a acestui conglomerat de fosile comuniste-socialiste și aruncă cu venin la stânga și la dreapta. Aveam o altă părere despre această doamnă, care dădea (nefiind în parlament) semne de maturitate politică și de decență în vorbe și acțiuni, dar…, probabil, puterea te strică. Nu de alta, dar în multe cazuri această doamnă chiar trece granițele bunului-simț. Despre colegii ei nu prea am ce spune decât să recunosc că orice înfrângere poate fi gestionată și altfel de cum o fac ei.
Apropo, actuala opoziție tot mai des vorbește (și critică) despre faptul că mulți dintre deputații PAS-ului sunt tineri și fără experiență și că aceasta, chipurile, ar putea fi un mare minus în activitatea legislativului. Îmi permit luxul să nu fiu de acord cu această abordare (zic „lux”, fiindcă sunt din afara fenomenului și opinia mea poate fi ignorată), deoarece consider că decât să ai o „vârstă respectată” și un car de experiență pătată, mai bine să nu ai nici una-nici alta și să începi de la o foaie curată. Nu de alta, dar ce folos din experiența unor deputați gen Vasile Bolea sau Bogdan Țârdea dacă tot ce spun și ce fac ei vizează doar interese și reglări de conturi. Chiar și vorba din popor despre „cine nu are bătrâni — să și-i cumpere” își pierde din actualitate (aluzie la Voronin). Adică, este mai bună o foaie albă decât un cal care strică brazda.
Revenind la alocuțiunea doamnei președinte, cred că merită atenție și mesajul despre răspunsul pe care trebuie să și-l dea, la sfârșitul fiecărei zile de muncă, toți demnitarii și funcționarii publici: ce am făcut eu azi pentru oameni? Interesantă această întrebare, fiți de acord, dacă ținem cont de faptul că, până acum, mulți demnitari își puneau altă întrebare: ce am câștigat eu azi de la oameni? Sunt convins că de-acum înainte va fi cu totul altfel, or doamna președinte nu a lăsat loc pentru interpretări — „…în calitate de Președinte, cer mai multă responsabilitate în serviciul public, mai multă implicare și mai multă eficiență. Fac un apel și la bunii profesioniști din țară și din diaspora să vină în sistemul public sau să ofere expertiză pentru a crește performanța și capacitatea administrativă. Sistemul vechi nu ne va învinge — noi știm că bătălia din administrație este una de purtat și de câștigat în fiecare zi”.
În fine, îmi mai exprim o speranță: apelul doamnei Sandu va fi auzit de acei care trebuie să audă și la alcătuirea echipei guvernamentale, precum și ale celorlalte structuri ale statului, să se țină cont de realitățile în care trăim, dar nu de niște scenarii care ne depășesc posibilitățile. Ajunge cât am trăit în minciună și iluzii. Foarte probabil că bătălia va fi mai grea decât cineva și-a imaginat, dar cine a zis că vor fi ușor de învins acești monștri ai trecutului?
