Pe vechiul șleah ce lega ținutul Sorocii de cel al Ieșilor, unul dintre sate iese în evidență prin denumirea sa – Frumușica. Dar oare ce legendă să aibă această localitate? Leonid Groza este unul dintre cei care păstrează și povestește următoarelor generații legenda satului în care s-a născut.
De fapt, oameni cu așa nume în Frumușica sunt o duzină, așa că lumea-l știe drept Leonea Hudojnicul, poreclit pictorul pe rusește, după cum erau obiceiurile vremii în perioada sovietică. De fapt Leonid avea un scris frumos, ani la rând ziua scria lozinci, iar noaptea cosea, punându-și la mare încercarea vederea. A lucrat vreo doi ani și la Casa de deservire socială din orașul Soroca, iar printre clienții săi erau mulți președinți de colhoz și tot soiul de șefi.
Este mândru că s-a născut într-o zi cu Regele Mihai al României, dar și mai mândră de acest lucru era mama sa. A copilărit pe timpul românilor, a crescut pe timpul rușilor, iar acum își duce traiul în această republică independentă. Despre vremurile de acum, zice că nu-s rele de loc, iar cele mai groaznici ani au fost pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial și în anii ce au urmat.
S-a considerat un om bogat, și nu pentru că ar fi avut portofelul plin, ci fiindcă a știut rostul cărții. Leonid Groza crede că multe dintre problemele cu care ne confruntăm acum sunt din cauza neștiinței, iar dacă vedem un om deștept, bine ar fi să-l urmăm, dar să nu-l împroșcăm cu pietre. Cu toate că vederile îl cam lasă, este în curs cu toate noutățile, iar pe lângă știrile de la radio, a deprins să lucreze cu tableta și Yotube-ul rulează mai mereu. Despre războiul dintre cele două țări surori tot de aici află multe.
Cea mai mare comoară pe care o are este Biblia și se luminează la față când are cui povesti și tălmăci, tot ce a găsit în ea.
