Alegerile anticipate pentru funcția de primar general al municipiului Chișinău s-au încheiat aseară cu victoria la limită a forțelor pro-europene, anti-oligarhice și unioniste. Subliniez în această înșiruire sintagma ȘI UNIONISTE, în dorința de a completa lipsa ei în expunerile și declarațiile publice făcute de Andrei Năstase imediat după aflarea rezultatelor pe marginea factorilor contributivi și de merit la victoria lui.
Primul mare învățământ pe care trebuie să-l tragă beneficiarii politici direcți ai biruinței din 20 mai și 3 iunie ar putea să aibă următoarea formulare explicită:
- Victoria în alegerile din cele două duminici asupra forțelor mafiotice criptocomuniste -pro-rusești, antiunioniste și antieuropene a fost posibilă grație mobilizării generale a electoratului (puțin, cât a fost), mobilizare realizată inclusiv pe principiul solidarității cetățenești și a celei transpartinice de dreapta. Victorioșii înțelepți și cu discernământ nu uită niciodată că pâraiele multe și râulețele mici fac fluviile mari.
Politicul de dreapta trebuie să înceteze să fie egoist și din această cauză fragmentar, dacă vrea să obțină o victorie istorică (prea de tot întârziată) a interesului național asupra forțelor politice care țin Republica Moldova ferecată în chingile statalismului sovietic de ocupație. De aici survine concluzia extrasă din primele bilanțuri ale evenimentului electoral de ieri:
- Segregarea rezultatelor, omologarea lor unilaterală și depunerea acestora în contul exclusiv a trei partide și a „societății civile active”, diminuează sensul victoriei și indica asupra unui deja-vu. Asta înseamnă să repeți din start greșeala predecesorului „Chirtoacă și PL”, care și-au arogat meritele în trei rânduri de scrutine, punându-le egoist în depozitele de imagine (efemere, până la urmă) ale „tinerei speranțe” și familiei „revoluționare” a unchiului său. Cimitirele politice de la noi sunt pline de bravii victorioși răpuși înainte de vreme de meteahna mortală a propriilor exclusivități, aroganțe și infatuări.
Din această constatare vine, cu valoare de sarcină, cea de-a treia importantă concluzie:
- Solidaritatea factorului uman pro-european, anti-oligarhic și unionist, inclusiv și mai cu seamă a celui transpartinic de expresie largă, devine însutit mai importantă în perioada de după alegerile câștigate ÎN COMUN în prima jumătate a anului 2018. Solidaritatea gestionată cu pricepere și înțelepciune se impune ca unic mijloc eficient și unică forță capabilă să reziste atacurilor diverse, ascunse și directe, de mare intensitate pe care, cu siguranță, le va organiza și întreprinde puterea oligarhică centrală în vederea compromiterii primarului general anti-sistem. Cu atât mai mult, cu cât mandatul relativ scurt de la cârmuirea primăriei Capitalei trece exact la mijlocul lui prin vâltoarea alegerilor parlamentare ordinare, considerate cruciale pentru destinul național și european al Republicii Moldova.
Alegerile din a doua jumătate a anului 2018, care sunt văzute ca o continuare a alegerilor tocmai încheiate ale primei lui jumătăți, nu sunt primele considerate pretențios cruciale pentru Republica Moldova. Imperativul crucialității permanente a transformat miza mereu mare a alegerilor în materie electorală de uz curent, obișnuită. Crucialitatea exclusivă(?!) a alegerilor din toamna anului 2018 este dictată de data aceasta de înțelegerea cvasi generală a faptului că Republica Moldova se termină ca stat funcțional. Că el nu are viitor în starea capturată în care a ajuns dus de Partidului Democrat și al aliaților/servanților lui curenți și mai recenți. Republica Moldova nu mai este un stat constituțional al cetățenilor, cu instituții și legi care să funcționeze independent de mafia Partidului Democrat. Statul este atât de înfundat în interesele acestui partid-organizație mafiotică, încât cetățenii refuză să îl legitimeze prin participarea lor la alegeri. Lucrul acesta îl arată inclusiv cota extrem de mică a participanților la scrutinul din prima jumătate a anului 2018. În acest punct ne vedem ajunși în fața unuia dintre cele mai prost însușite învățăminte din câte le-a oferit scrutinele populare forțelor politice atașate proiectului unionist-pro-european al Republicii Moldova:
- Votul consolidat și de largă expresie obținut de candidatul unui partid într-o luptă de etapă începătoare a unei bătălii „cruciale” de proporții pentru destinele Republicii Moldova trebuie să fie înțeles de către protagoniștii beneficiari așa cum este el exprimat: unitar și depus pe altarul interesului național general al Republicii Moldova. Adică împotriva forțelor politice străine acestui interes. Încercarea de a capitaliza votul consolidat în scopul creșterii ponderii, a dividendelor politice-electorale ale partidului depozitar de voturi ori a grupului de partide „recunoscute” de beneficiar drept forțe politice exclusiv contributive la obținerea victoriei, este calea sigură spre următorul eșec al cauzei naționale. Noul-vechiul imperativ de unificare a forțelor politice cu aceleași obiective și scopuri pe o platformă anti-sistem este ceea ce sugerează cu text deschis rezultatul alegerilor din mai-iunie 2018 din Chișinău. O asemenea atitudine va ține consolidat votul de azi și va adăuga putere de creștere votului de mâine. Inițiativa aparține Partidului Platforma Dreptate și Adevăr al cărui candidat este beneficiarul direct al votului consolidat din 3 iunie. Vom vedea dacă Andrei Năstase și PPDA vor da curs dezideratului și vor înțelege să pună capăt șirului de bătălii pierdute de o majoritate națională dispersată de orgolii în fața unei minorități politice străine interesului național și cetățenesc, dar tradițional mai unite în momentele cruciale.
Valeriu Saharneanu
