În ultimii 50 de ani, vaccinarea a salvat mai multe vieţi omeneşti decât oricare altă intervenţie în sănătate. Imunizarea este o modalitate de protecţie a organismului împotriva unor boli. Anumite afecţiuni pot provoca moartea copilului sau efectele negative ale bolii pot lăsa sechele pentru tot restul vieţii persoanei. Persoanele care nu sunt vaccinate se pot îmbolnăvi la contactul cu microbul care determină acea boală infecţioasă.
Dintre persoanele vaccinate foarte puţine se îmbolnăvesc, iar îmbolnăvirea va avea o formă uşoară. Sarcina vaccinării este de a proteja persoanele de anumite boli împotriva cărora sistemul nostru imun este puţin eficient.
Vaccinarea reprezintă un stimul care generează anumite tipuri de anticorpi. Dintre principalele boli prevenibile prin vaccinare fac parte: difteria, tetanos, pertusis, poliomielita, rujeola, oreion, rubeola, hepatita B, halmophilus infenzae, tuberculoza, vaccinul antipneumococic, gripa, rotavirus. Pentru vaccinare, ţara noastră a elaborat un plan de vaccinări pentru copii şi maturi. Se recomandă efectuarea vaccinurilor conform planului. Dacă un copil este temporar bolnav sau are anumite contraindicaţii la vaccinuri, atunci medicul de familie îi va elabora un plan individual de vaccinare.
Ce reacţii adverse pot să apară după vaccinare? Roşeaţă uşoară, tumefiere, iritabilitate şi apetit alimentar scăzut, febră. Dacă copilul prezintă o reacţie neobişnuită se comunică medicului de familie. Majoritatea vaccinurilor administrate în copilărie au eficienţă între 85%–95% pentru copiii care le primesc. Se recomandă adresarea la medicul de familie înainte de vaccinare pentru a verifica starea sănătăţii. Trebuie reţinut faptul că vaccinul poate vi admisibil în mod obişnuit în cazul afecţiunilor uşoare sau când copilul se află într-o stare perfectă de sănătate. Există foarte puţine motive reale de a nu realiza vaccinarea copilului.
Lucreţia Trofimov,
medic
