În Tableta de sâptămâna trecută mi-am expus părerea cu privire la sărbătorirea cu mare fast a Zilei Independenței, iar astăzi vreau să vorbesc despre alte trei evenimente care, într-o măsură sau alta, au avut impact asupra multora dintre noi. Nu de alta, dar duminica trecută am avut parte de evenimente pentru toate gusturile și pentru toate categoriile de cetățeni — de la cei onești și cu dragoste de Țară până la nostalgici și plângăreți după vremurile apuse o dată și pentru totdeauna, de la adevărați patrioți și promotori ai valorilor omenești până la cozi de topor și personaje care au discreditat până și cele mai rușinoase reflexe animalice.
Fără îndoială, evenimentul care a captat atenția tuturor, inclusiv a instituțiilor internaționale și ambasadelor acreditate la Chișinău, a fost mitingul de protest organizat de Mișcarea de Rezistență Națională „ACUM”. Despre această acțiune se cunoștea de multă vreme, dar autoritățile municipiului nu au fost în stare să asigure protestatarilor pașnici condiții decente. Ba dimpotrivă, la ora desfășurării mitingului pe Piața Marii Adunări Naționale (PMAN) se înregistra un haos total, iar fel de fel de „activiști” gen Maia Laguta, care ieșise pentru câteva ore „de la naftalină”, își făceau mendrele cu aprobarea tacită a autorităților reprezentate de sute de polițiști aflați la datorie (ce fel de datorie, citiți mai jos). Bineînțeles, liderii „ACUM” nu sunt dolari ca să placă tuturor (recunosc, și mie îmi sunt antipatici unii dintre ei), dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să ”calci cu ciubota” pe sufletele a mii de oameni sinceri, care au venit la Chișinău de la sute și mii de kilometri nu pentru că le place personal de Maia Sandu sau Andrei Năstase, dar pe motiv că le-a ajuns cuțitul la os și că nu mai doresc să fie în continuare amăgiți și manipulați (de cine și cum — asta este altă temă de discuție).
Alt protest, de data aceasta împotriva liderilor opoziției și a Maiei Sandu, în special (chiar dacă aceasta nu ocupă vreo funcție oficială în stat și, implicit, nu poate fi ”chemată la tablă”), a avut loc la câțiva metri de mitingul „ACUM”. Protagoniști ai „evenimentului” au fost cele câteva sute de băbuțe care, în loc să-și folosească bruma de energie rămasă în scopuri mai nobile, umblă ca niște năluci din urma lui Ilan Shor („haiducul care a furat de la cei bogați și dă la cei săraci), dar și armata de tineri bine făcuți, care se pricep în politică exact ca mâța în calendar, dar sunt deprinși să mănânce și să bea „de pomană”. Anume pe aceștia avea misiunea să-i apere distinsa noastră poliție! Ca nu cumva cineva să-i pericliteze liniștea noului „mesia” sau să-l facă cineva de rușine în fața înalților oaspeți europeni, care cunosc realitățile din Republica Moldova, la fel cum proaspăt aleasa primar de Jora de Mijloc, Marina Tauber, face deosebirea dintre sapă și hârleț. Ca întotdeauna Shor a venit nu cu mâna goală, dar cu o haită de „câini cu colacii în coadă”, care de-abia a fost în stare să țină piept bietelor băbuțe hămesite și mai tinerilor puturoși. Odată văzute cu torbele pline cu hrișcă și (în cazurile mai fericite) „tușoncă”, șhoristele secundate de cavalerii la fel de aiuretici s-au avântat într-o horă (probabil, să moară de ciudă Maia Sandu!). O horă a prostiei omenești, a lipsei totale de onoare și demnitate cum nu găsești, cu siguranță!, nici în Sudanul de Sud! Ce-i drept, foarte repede Shor și K și-au strâns catrafusele și au plecat în huiduielile mulțimii, dar ce mai contează — vorba rusească „Мавр сделал свое дело, мавр может уходить”.
Probabil, liderii ”ACUM” nu sunt dolari ca să placă tuturor, dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să ”calci cu ciubota” pe sufletele a mii de oameni care au venit la Chișinău de la sute și mii de kilometri nu pentru că le place personal de Maia Sandu sau Andrei Năstase, dar pe motiv că le-a ajuns cuțitul la os…
În timp ce în centrul Chișinăului unii protestau, apărându-și drepturile, iar alții arătau lumii întregi cum oamenii se pot dezice, de bună voie, de onoare și demnitate, la hotarul dintre RM și România grănicerii de la vama Ungheni nu permiteau participanților Marșului Centenar să treacă Prutul pe jos (grănicerii doreau ca unioniștii să treacă râul în vagoane, precum părinții și buneii lor au fost duși în Siberia!), dorind să demonstreze (cui???) cât de respectată este legea în RM. Spre deosebire de colegii lor din România, care au permis participanților să traverseze granița pe jos, înțelegând foarte bine însemnătatea acestui gest simbolic și apreciind, în așa fel, efortul depus de tinerii care au parcurs pe jos drumul de 1200 kilometri de la Alba Iulia până la Ungheni. Se gândea cineva că ultima sută de kilometri, până la Chișinău, va fi cea mai anevoioasă?
Așa a fost cea de-a 27-a aniversare a independenței, cu mai multe rele decât cu bune și… altfel nici nu putea să fie. Nu de alta, dar oricât de tare s-ar strădui cineva să demonstreze că la noi totul este bine și frumos, viața îl contrazice. Or, bine a zis cine a zis: acel care seamănă vânt, culege furtună…
