Dacă ceea ce a avut loc la Dereneu s-ar fi întâmplat undeva la Coșnița, Varnița, Tighina ori în orice alt punct geografic unde se mărginesc de peste 25 de ani regimul constituțional de la Chișinău cu cel anticonstituțional de ocupație rusească de la Tiraspol, apărat de Armata a 14-a, lumea ar fi sărit ca arsă bătând alarma că, păzea, se dezgheață conflictul. Fiindcă atacul a avut loc în inima Basarabiei, în Dereneul Călărașului, alarma nu s-a declanșat. Atacatorii au putut să-și ducă faptă până la punctul pe care și l-au dorit fără să fie atinși măcar de pana legii, căci de biciul ei nu se pune problema în această afacere delicată. De ce? Pentru că atacul a fost declanșat de una din falangele locale ale Armatei a 15-a a Federației Ruse, cea care împotriva firescului are statut de unitate ecleziastică favorizată pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
Dreptatea ministrului Ion Ungureanu
Termenul de „Armată a 15-a a Federației Ruse” aparține Maestrului Ion Ungureanu. L-a emis public în emisiunile postului de radio Vocea Basarabiei (Libere), cu care a colaborat strâns și rodnic în ultimii ani de viață. Așa numea Maestrul Mitropolia „Întregii Moldove” aflată sub jurisdicția canonică a Patriarhiei Moscovei. La începuturile Republicii Moldova, între anii 1990-1994, Ion Ungureanu a fost Ministru al Culturii și Cultelor în patru Guverne. A făcut eforturi mari ca această Biserică să iasă împreună cu poporul său din robia imperiului de la Răsărit. Nu a reușit. Preoțimea a rămas în imperiu cu tot cu Bisericile și Mănăstirile lui Ștefan cel Mare. Astăzi, biserica „Întregii Moldove”a Patriarhiei Moscovei este unica structură de mare impact mental, rămasă neclintită pe pozițiile ei, dominând realitatea politică și spirituală post-sovietică, „suverană” și „independentă”, a Republicii Moldova.
S-a întâmplat astfel, fiindcă în fruntea Bisericii (R.)Moldovei, cât și în scaunele puterii de stat erau ascunși agenți cu altă misiune decât cea creștină și națională. Așa cum Biserica Rusă a fost întotdeauna un instrument de promovare a intereselor imperiale ale Moscovei, fie în vremea țarului, fie în cea a secretarului general, misiunea ei a rămas neschimbată până astăzi. Problema era ca preoțimea locală să rămână loială Moscovei și să poată executa cu destulă trădătoare osârdie rolul mercenarilor capabili de o asemenea diabolică lucrare.
Ion Ungureanu a plecat dintre noi apăsat de durerea acestei mari trădări a castei preoțești neluminate. Ne-o spune în cărțile lui de memorie: „Preoțimea noastră , cu foarte mici excepții, a fost de partea celor care ne duceau din nou în robie…Slujitorii credinței creștine, care trebuiau să ne scoată din „sclavia egipteană”, ne-au condus înapoi… s-au dovedit ostili scopului nostru de renaștere națională. Rasa, veșmântul preoțesc uneori ascundea un ofițer al KGB-ului…Iar bietul nostru om de la țară de unde să știe, să simtă și să înțeleagă ascunzișurile chemărilor din amvon… Iată așa minciuna schimbată la față se ia drept adevăr, drept credință de către rătăcitul și mult încercatul popor, căruia nu-i mai ajunge timp să se lămurească cine-i Satana și cinei-i Dumnezeu…”
Asta este Armata a 15 a Federației Ruse pe care a descoperit-o în Republica Moldova,avizatul în problemă, Ministrul Culturii și Cultelor, Ion Ungureanu. Armata a 15-a este cel mai important element al războiului hibrid dus de Federația Rusă împotriva Republicii Moldova. Este completarea Armatei a 14-a, dotată cu alte mijloace decât cu tancuri și mitraliere. Ion Ungureanu și noi le-am putut vedea pe ambele acționând concomitent în războiul din 1992. Dacă Armata a 14-a ucidea fizic români-moldoveni pe o linie de front cât de cât stabilită topografic, ce-a de-a 15-a făcea, și continuă și azi să facă, ravagii în spatele frontului, ucigând români-moldovenii spiritual, punându-i să îngenuncgeze în fața Patriarhului străin care sfințea armele kazacilor trimiși să omoare fizic români-moldoveni. După retragerea Armatei a 14-a peste Nistru, tactica operațională a Armatei a 15-a pe teritoriul național al Republicii Moldova a fost concentrată pe lupta ascunsă, aproape nevăzută, sub acoperirea sutanelor pravoslaviei, împotriva a tot ce înseamnă renaștere națională ori integrare europeană. Dar, în cazurile când procesele de revenire, în special la Biserica neamului, se accelerează, cum e și firesc să se întâmple, Armata a 15-a își schimbă din mers tactica: ea poate face uz de procedeele de luptă brutale ale Armatei a 14-a. Ea începe să se manifeste deschis și în modul cel mai violent. Dereneul este unul dintre aceste cazuri.
Eclipsa de la Dereneu
Liniștea satului Dereneu a fost tulburată într-o zi când lumea se aștepta mai puțin. A fost ca o eclipsă. O eclipsă spontană de conștiință, pentru că cele de soare sunt previzibile. Ce s-a întâmplat? Ca să nu greșim cu descrierea fenomenului vom apela la comunicatul pe urme fierbinți a Mitropoliei Basarabiei care „anunță cu îngrijorare că în ziua de luni, 5 martie 2018, un grup de creștini din satul Dereneu, raionul Călăraşi, fideli ai Patriarhiei Moscovei, susținuți de un grup de preoți ai structurii subordonate Moscovei… au spart ușa bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din satul Dereneu (preot paroh Florin Marin), acaparând în mod abuziv sfântul locaş. Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din satul Dereneu, raionul Călăraşi, împreună cu părintele paroh Florin Marin, a aderat în libertate la Mitropolia Basarabiei în luna august 2017, în conformitate cu legile Republicii Moldova.”
Parohia Dereneu a aderat la Mitropolia Basarabiei (Patriarhia Română) din voința enoriașilor, a consiliului parohial și a parohului Florin Marin. A aderat în libertate, precum menționează comunicatul Mitropoliei Basarabiei. Armata a 15-a a hotărât că nu se poate și și-a a mobilizat cohortele. Falanga ei din această parte a Republicii Moldova comandată de Arhiepiscopul de Ungheni și Nisporeni, Petru Musteață, nu este la prima misiune de acest fel. A mai spart uși de biserică și a mai sărit cu bâtele pe capul altor parohi care au îndrăznit să adere în libertate și din conștiință trează la Biserica Mamă.
Ca să spargi ușa lăcașului sfânt din Dereneu pe care parohul Florin Marin l-a îngrijit și ctitorit timp de 28 de ani este nevoie de multă nesimțire. Dar câtă lipsă de bun simț și diabolică fățărnicie față de credința creștină au arătat preotul Vadim Corostinschi, secretar al Episcopiei de Ungheni şi Nisporeni (Patriarhia Moscovei), arhimandritul Spiridon Marin, stareț al mănăstirii Hârbovăț, arhimandritul Chiril Brăguță, stareț al Mănăstirii Hârjauca, Călăraşi, preot Veaceslav Budei, preot în satul Drujba, Ungheni, preotul Alexandru Popa care au tăbărât peste o parohie păstorită de un confrate al lor. Pentru care motiv? Pentru că a ascultat de enoriași și a trecut la Biserica Neamului?
E de remarcat un detaliu: majoritatea preoților-atacatori au pașapoarte românești. Ei se folosesc în chip fariseic de avantajele oferite de statutul de cetățeni ai României. Starețul Mănăstirii Hârbovăț a umblat, de exemplu, în mai multe rânduri pe la înalte fețe bisericești din Iași și Constanța cerșind fonduri și cerând ajutoare de la „frații români”. Nu s-a dus de nicăieri cu mâna goală. Acum, iată, această mână care a primit daruri de la frați, asupra altui frate se ridică. Ce e mai mult în acest comportament: nesimțire, ipocrizie ori lăcomie. Toate la un loc, trebuie să constatăm cu stupoare.
E mare păcat fățărnicia preoțească, dar și mai mare e păcatul urii față de Biserica Neamului care te-a născut.
Valeriu Saharneanu
