Considerat mult timp o boală a vârstei înaintate, cancerul de intestin este acum diagnosticat la un număr tot mai mare de persoane sub 50 de ani. La începutul acestei luni, un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din California San Francisco a arătat că această afecțiune este în creștere la nivel mondial în grupul de vârstă 25-49 de ani.
Iar rata de creștere din Anglia este printre cele mai rapide din lume, cu o medie de 3,6 % pe an la persoanele sub 50 de ani, după Chile, Noua Zeelandă și Puerto Rico, a raportat Lancet Oncology.
În prezent, îngrijorarea este că mulți oameni ar putea să nu facă legătura între simptomele lor – inclusiv sânge în caca, scădere în greutate și oboseală constantă – și cancerul intestinal, deoarece sondajele arată că aproximativ jumătate dintre cei cu vârsta sub 50 de ani nu au nicio idee că boala i-ar putea afecta, scrie dailymail.co.uk.
Chiar dacă sunt conștienți, cercetările efectuate de Bowel Cancer UK arată că 40% dintre tinerii bolnavi de cancer trebuie să viziteze medicul de familie de trei ori sau mai mult înainte de a fi trimiși la analize – din nou, deoarece boala este rareori pe lista de suspecți pe care medicii o iau în considerare.
Una dintre teorii este că aceasta se datorează inflamației cronice ca urmare a unei diete proaste, a alimentelor ultraprocesate și a lipsei de mișcare. Alte studii sugerează că creșterea este alimentată de bucăți microscopice de plastic.
În timp ce se caută un răspuns, aici, zece victime mai tinere vorbesc despre modul în care cancerul intestinal a lovit din senin.
1. Stilul meu de viață era atât de sănătos
Rebecca Liddle, 47 de ani, broker de asigurări, locuiește în Londra împreună cu soțul ei, Bill, 52 de ani, inginer de gaze, și copiii lor, în vârstă de 10 și 12 ani.
”Îmi fac analize de sânge la fiecare cinci luni deoarece am hemocromatoză – prea mult fier în sânge. De multe ori trebuie să-mi „las” sângele pentru a-l reduce. Dar în noiembrie 2023, după analize, medicul mi-a spus că sunt grav anemică.
Am făcut un FIT (un test imunochimic fecal, care verifică prezența sângelui în scaun) și o colonoscopie. Literalmente, în timpul procedurii, am putut vedea o masă întunecată.
Am fost total uimită de diagnostic. Fac sport și chiar am alergat la Maratonul Londrei. Nu mănânc niciodată alimente procesate sau la pachet. În plus, nu avusesem niciun simptom. Două săptămâni mai târziu, mi-au extirpat tumoarea și partea dreaptă a intestinului. Cancerul se răspândise la unii ganglioni limfatici, așa că am urmat șase luni de chimioterapie.
M-am alăturat unui grup online și am găsit mulți alți tineri în formă, care fuseseră și ei diagnosticați.
În septembrie am fost declarată liberă de cancer, dar acum o săptămână o scanare a arătat din nou ceva acolo, așa că voi mai face o scanare în martie.
Am emoții, dar sunt sub supravegherea unui profesor și a unui chirurg minunați, care mă monitorizează atât de bine. Chiar și ei sunt nedumeriți de creșterea numărului de cazuri la persoanele tinere”.
2. Fără chimioterapie, mai aveam cinci luni
Roxy Hitchcox, 42 de ani, este tehnician științific principal la o școală din Warwickshire.
”Eram în parcarea de la serviciu când m-a sunat doctorul să-mi spună că am o cantitate mare de sânge în scaun și că este posibil să fie cancer. Am izbucnit în lacrimi.
În ianuarie, am avut brusc dureri mari de stomac, diaree și vărsături. Medicul meu de familie a crezut că este vorba despre o toxiinfecție alimentară, dar analizele de sânge au fost clare, cu excepția markerilor hepatici. Mi s-a spus că a fost doar unul dintre acele lucruri”.
Roxy Hitchcox, 42 de ani, a fost anunțată că are o cantitate mare de sânge în scaun și că este posibil să fie cancer.
”Câteva zile mai târziu, ganglionii limfatici din gâtul și corpul meu s-au umflat brusc. O săptămână mai târziu, vomitând în continuare, m-am dus la A&E, unde mi-au dat pastile împotriva stării de rău. Pentru a fi în siguranță, mi-au făcut și analize ale scaunului.
A doua zi, medicul m-a sunat și mi-a spus că am nevoie de o tomografie computerizată și de o colonoscopie. Apoi am fost diagnosticată cu cancer intestinal în stadiul patru, care se răspândise la ficat și la ganglionii limfatici. Am fost complet șocată. Întotdeauna am fost sănătoasă. Am întrebat cât mai aveam de trăit, iar medicul mi-a spus: „Fără chimioterapie, cinci luni”.
Pentru că tumoarea îmi bloca intestinele, am fost pusă la dietă lichidă și am slăbit trei kilograme. Din fericire, am fost puțin supraponderală la început. Am început chimioterapia și mi s-a montat o pungă stoma.
Tocmai am văzut Crăciunul pe care nu credeam că-l voi vedea vreodată. Prognosticul medicului meu s-a schimbat la doi până la cinci ani și m-am întors la muncă în slujba pe care o iubesc”.
3. La A&E au spus că a fost toxiinfecție alimentară
Steve Torley, 49 de ani, este ofițer de poliție în Northamptonshire. Este divorțat și are trei copii în vârstă de 21, 18 și 15 ani.
”Schiam în decembrie anul trecut când am început să mă simt extenuat, iar prietenii mi-au spus că sunt mai puțin sociabil decât de obicei. Apoi, de Anul Nou, am avut o indigestie atât de puternică încât mă ținea trează.
Medicul meu de familie mi-a prescris medicamente pentru reflux, dar câteva săptămâni mai târziu tot nu mă simțeam bine.
Un test de sânge a fost clar, dar după mai multe teste, medicul m-a sunat la ora 19:00 pentru a-mi spune că numărul de globule albe era foarte mare. În dimineața următoare am avut diaree și vărsături și am mers la A&E. De data aceasta, mi s-a spus că este vorba despre o toxiinfecție alimentară”.
După o colonoscopie, Steve Torley, 49 de ani, a aflat că avea o tumoare în intestin.
”Apoi, o săptămână mai târziu, am avut o hemoragie de sânge în toaletă – și o colonoscopie a arătat că aveam o tumoare în intestin.
Am fost în șoc total. Întotdeauna am crezut că cancerul de intestin este o boală a persoanelor în vârstă, iar eu eram destul de în formă și mâncam bine.
Când i-am spus mamei mele, aceasta a cedat, spunându-mi că sora ei a avut cancer la intestin.
Acum aștept rezultatele testelor genetice. Sunt la jumătatea chimioterapiei, dar prognosticul meu este bun.
Din fericire, cancerul meu a fost depistat la timp”
4. Am fost „prea tânără” pentru a face un test
Fran Kirkbright, 35 de ani, manager de birou, locuiește în Horley, Surrey, împreună cu logodnicul ei, Dean, 44 de ani, agent de securitate, și fiul ei în vârstă de 13 ani.
”Dacă aș fi fost ascultată mai devreme, aș fi avut mai mult timp de petrecut cu familia mea. Când m-am dus prima dată la medicul meu de familie pentru că mă simțeam obosită, mi-a spus că sunt epuizată sau „hormonală”. Dar mă întorceam de la serviciu și trebuia să mă duc direct în pat. De asemenea, am trecut de la un scaun pe săptămână la cinci pe zi și am avut o senzație de balonare în abdomenul inferior. Testele au exclus o infecție a tractului urinar.
După câteva luni, nu mai puteam urina și, după trei consultații telefonice cu medicul de familie, m-am dus la A&E, unde o ecografie a vezicii mele părea în regulă.
Dar, câteva zile mai târziu, am observat sânge în scaunul meu. Medicul mi-a spus că sunt prea tânără pentru un test de cancer intestinal.
Dar, în aprilie 2023, am făcut o colonoscopie, unde chiar și eu am putut vedea masa pe ecran. Tumoarea avea 7-8 cm și îmi presase vezica urinară, de unde și simptomele. A trebuit să mi se îndepărteze un ovar și tot intestinul și mi s-a montat o stoma.
În vara acestui an, am fost declarată curată. Am organizat o petrecere uriașă pentru a sărbători.
Dar în septembrie am avut aceeași senzație de rău. Cancerul s-a întors și este în fază terminală. Mi s-au dat doi ani cu chimioterapie agresivă.
Pictez o față fericită pentru familia și prietenii mei. Cancerul le răpește atât de multe, încât nu îi voi lăsa să vadă că îmi răpește și simțul umorului.
Mă căsătoresc cu Dean în ianuarie și abia aștept să fiu soția lui”
5. Pierderea mea în greutate se datorează exercițiilor fizice
Helen Glass, 48 de ani, care are doi copii în vârstă de 20 de ani, este oculist diabetic și locuiește cu soțul ei în Somerset.
”Primul semn pe care l-am avut a fost că mă simțeam foarte obosită și nu puteam face exercițiile pe care le făceam de obicei.
Am făcut analize de sânge și medicul meu de familie a diagnosticat anemie, dar a cerut și un test FIT, care verifică prezența sângelui în scaun. Rezultatul testului a fost ridicat, așa că am fost trimisă pentru o colonoscopie patru săptămâni mai târziu, la sfârșitul lunii noiembrie a anului trecut.
SURSA: adevarul.ro
