Joia Mare, cunoscută și ca Joia Patimilor, este una dintre cele mai importante zile din Săptămâna Mare, marcată de o încărcătură spirituală profundă. În tradiția creștin-ortodoxă românească, această zi amintește de evenimente esențiale din viața Mântuitorului Iisus Hristos: Spălarea picioarelor ucenicilor, Cina cea de Taină, rugăciunea din Grădina Ghetsimani și începutul Patimilor.
Semnificația celor 12 lumânări din Joia Mare
Un obicei deosebit, păstrat cu sfințenie în multe zone ale țării, este aprinderea a 12 lumânări în timpul slujbei din Joia Mare. Acest ritual nu este doar un gest simbolic, ci o formă profundă de comuniune cu suferința lui Hristos și un mod de a marca cele 12 Evanghelii care se citesc în această seară specială.
Cele 12 lumânări aprinse au un rol simbolic puternic: fiecare dintre ele reprezintă câte un moment important din Patimile Domnului, reflectate în cele 12 fragmente evanghelice citite în cadrul Deniei. Pe măsură ce preotul citește fiecare Evanghelie, credincioșii aprind câte o lumânare, formând astfel un arc de lumină care simbolizează speranța în întunericul durerii.
Unii oameni păstrează aceste lumânări și le aduc acasă, considerând că au o putere specială de protecție. Se spune că, aprinse în momente de cumpănă sau în vreme de furtuni, aduc liniște, binecuvântare și alungă răul.
Alte tradiții și obiceiuri din Joia Mare
Joia Mare este, în satele românești, o zi în care spiritualul se împletește cu ritualurile transmise din străbuni.
1. Pomenirea morților – În această zi se țin slujbe de pomenire a celor trecuți în neființă. Gospodinele duc la biserică colaci, ouă roșii, vin și lumânări, pe care le împart în memoria celor dragi. Se spune că sufletele morților vin să asiste la slujbă, iar pomana este un dar adus acestora.
2. Vopsirea ouălor roșii – Conform tradiției, ouăle se vopsesc în Joia Mare, nu mai târziu. Roșul simbolizează sângele vărsat de Hristos, iar oul, viața veșnică. În unele zone, se adaugă frunze de plante pentru a obține modele naturale, o tradiție moștenită din vechime.
3. Torsul și Joimărița – În regiunile din nordul țării, femeile care nu termină de tors până în Joia Mare riscă să fie pedepsite de Joimărița – o ființă mitologică ce cutreieră satele. Ea „arde fuiorul neterminat” sau aduce ghinion. Acest obicei amintește de rostul muncii harnice și al pregătirii spirituale pentru Paști.
4. Tăcerea și meditația – În această zi, mulți aleg să nu asculte muzică, să nu petreacă, ci să mediteze, să postească și să se roage. Este un moment de liniște interioară și conectare profundă cu divinul.
5. În unele sate se face un foc cu paie, într-o roată, care se rostogolește de pe deal. De asemenea, oamenii pun scaune în curte și fac un foc purificator, scaunele simbolizând sufletele celor care nu mai sunt printre noi.
Joia Mare este o zi de intensă trăire spirituală, în care tradițiile românești reflectă respectul profund față de jertfa lui Hristos. Cele 12 lumânări aprinse nu sunt doar o practică religioasă, ci un legământ tăcut cu suferința și speranța. Împreună cu celelalte obiceiuri – pomenirea morților, vopsirea ouălor, respectarea tăcerii – conturează o zi în care sacralul se simte în fiecare gest.
