Cineva, pe rețelele de socializare, propunea să facem comparație între Finlanda și Karelia, Japonia și Sahalin, Germania și Kaliningrad, Alaska și Ciucotca și tot el, pentru a ne ușura „suferințele”, dezlegase și „misterul” care măcar nici mister nu era, dar o simplă constatare pe care poate să o facă oricine care nu este certat cu bunul-simț și care nu poartă ochelari de cai. Nu trebuie să fii cu stea în frunte ca să înțelegi diferența dintre libertate și robie, adevăr și minciună sau mintea trează și prostie.
Am considerat oportun acest preludiu, văzând ce se întâmplă la mitingurile din inima Chișinăului, unde a tunat și i-a adunat pe toți acei care, chiar dacă nu trăiesc în Ciucotca sau Sahalin, suferă de aceeași maladie dovedită atât de molipsitoare și numită „prostia omenească”. În plin mileniu trei, în centrul Chișinăului, se adună, de câteva săptămâni, o puhoaie de lume care se face și ne face de rușine în fața întregii lumi, care se bălăbănește de colo încoace, care scuipă, la propriu și la figurat, în ceea ce se numește „șapte ani de acasă” și care, în consecință, nu sunt nimic altceva decât niște scule ieftine în mâinile murdare ale unor oameni care și-au făcut din manipulare și batjocură meserie. Am mai spus-o și o repet: fiecare dintre noi este în drept să protesteze atunci când ne sunt lezate drepturile și când ne ajunge cuțitul la os, dar la fel fiecare dintre noi trebuie, este obligat!, să-și păstreze onoarea și demnitatea și să nu se lase terfelit în cel mai urât mod. Or, organizatorii acestor proteste anume aceasta și fac — își bat joc de oameni, cumpărându-le onoarea și demnitatea cu câteva sute de lei sau cu un pachet de merinde. Și dacă prostia și slugărnicia acestor amărâți poate fi înțeleasă oarecum, și chiar iertată, ipocrizia și cinismul celor cu banii și merindele nu au loc de iertare. Păcat doar că organele abilitate sunt prea blânde și „democratice”, în caz contrar s-ar găsi ac și pentru cojocul acestor ostapi benderi.
Organizatorii din față a astfel de evenimente, la fel ca și șefii lor din umbră, încalcă premeditat niște principii omenești de netăgăduit și spun și fac lucruri în care nici măcar ei nu cred. Acești cameleoni sunt aidoma unui pește pe tava încinsă — se zvârcolesc și se agită, fiindcă își dau seama cât de anapoda se vede dintr-o parte comportamentul lor și cât de condamnabili sunt atunci când spun nu lucruri reale, dar aberații la care prind urechile mulțimii. Principala lor tactică în manipularea oamenilor constă în contrapunerea unora împotriva altora — chipurile, în timp ce voi înghețați și muriți de foame, alții huzuresc și fură ca în codru. În această ordine de idei, toate mecanismele de manipulare a maselor sunt nocive și periculoase, dar cel mai anapoda mi se par cele legate de principiul geografic — vedeți Dumneavoastră, (și) în Republica Moldova există zone defavorizate, raioane lăsate de izbeliște, fără susținere și bani de la centru. Acești nesimțiți, care nu au căzut de pe Lună și care, implicit, cunosc care sunt realitățile, doresc să implanteze în mințile unora ideea idioată că în Republica Moldova ar exista diferențe de abordare în ceea ce privește egalitatea și corectitudinea autorităților în relația cu populația titulară și cu reprezentanții minorităților naționale. Iar de la aceste „constatări” și până la declarații belicoase ale unor „prieteni” de la Moscova și până la acțiuni separatiste este mai puțin de un pas.
De altfel, zilele acestea am fost în raionul Taraclia, una din unitățile teritorial-administrative (cu o populație preponderent de origine bulgară) considerate de unii „politicieni” sărace și uitate, adică o pâine de mâncat pentru acei specializați în a semăna ură și zâzanie. Recunosc cu mâna pe inimă că am rămas plăcut surprins de cele văzute pe drumul de la Chișinău până la Taraclia — sate și orașe bine amenajate, drumuri peste medie și oameni binevoitori, chiar dacă problemele îi sufocă și pe dânșii. La fel cum sunt la Soroca, la Căușeni, la Rezina sau la Cahul. Nu am observat semne precum că autoritățile centrale au lăsat această regiune în voia sorții sau că oamenii simpli sunt supărați pe ceva sau pe cineva. Dimpotrivă, oamenii cu care am vorbit au fost foarte deschiși și înțelegători — dacă în toată lumea sunt probleme, de ce acestea nu ar fi și la ei? Ba dimpotrivă, unii au recunoscut că și Chișinăul, și UE, și SUA, și Bulgaria, și Turcia pompează bani serioși în regiune. Despre Moscova — nici de bine, nici de rău, ceea ce mi se pare deja un semn bun.
Din cele văzute și auzite pot trage o singură concluzie: oamenii vor să trăiască în pace, s-au săturat de război și, probabil, de acei care îi ațâță și îi învrăjbesc. Zic „probabil”, fiindcă multă lume încă nu-și poate permite luxul să spună lucrurilor pe nume și pentru că nostalgia este încă mare…
Poate și din această cauză, aici lumea încă respinge Japonia, Germania, Finlanda și Alaska și preferă să fie mai aproape de Ciucotca, Kaliningrad, Karelia și Sahalin.
