Dincolo de semnificația sa religiosă, Crăciunul înseamnă și mâncare multă, diferită de restul anului. Iar lăsând la o parte tradițiile de prin Italia, Spania din Republica Moldova, mai cunoscute, iată ce au pe masa de Crăciun alte popoare.
Mai jos, facem o călătorie în jurul lumii în încercarea de a descoperi cele mai interesante și reprezentative preparate, documentate de cele mai mari portaluri gastronomice.
Crăciunul în Marea Britanie și renumitul Christmas pudding
Protagonistul absolut al meselor de sărbătoare din Marea Britanie este desertul pe care toată lumea îl așteaptă la finalul mesei: Christmas pudding. Este un tip special de pudding preparat cu fructe uscate, rom, scorțișoară, fructe confiate, stafide și pesmet. Își are originea în perioada medievală, când fructele uscate erau utilizate în diverse preparate, pe atunci amestecate cu pesmet, ouă, condimente și lapte. Se spune că trebuie să conțină 13 ingrediente, precum apostolii, însă adevăratul motiv pentru care toți îl adoră este obiceiul a ascunde în interior o monedă, de obicei de ciocolată, care va aduce noroc celui în a cărui porție se nimerește.
Iar înainte de desert, mesele englezești nu duc lipsă de alte preparate delicioase specifice, precum cornish pasty, un aluat umplut cu carne de vită, cartofi și ceapă, pigs in blankets, cârnați înveliți în felii de bacon, sau diverse sosuri, inclusiv cel de merișoare, care însoțesc de regulă cartofii și legumele pe post de garnitură. Felul principal este, de obicei, curcanul umplut, dar în unele zone acesta este înlocuit cu roast beef sau bucăți de carne fragedă, gătită cu bere neagră, servită cu cartofi gătiți cu unt.
Crăciunul în Franța: coquilles Saint-Jacques și bûche de Noël
În cazul vecinilor francezi, rafinamentul lor gastronomic se reflectă și la masa de Crăciun. Totuși, la fel ca în Italia, este imposibil de stabilit un meniu unic pentru masa de sărbătoare, deoarece preparatele diferă foarte mult de la o regiune la alta. Cu toate acestea, există câteva feluri de mâncare comune întregului teritoriu francez.
Printre cele mai populare se numără coquilles Saint-Jacques, moluște de mari dimensiuni, gratinate în cuptor și servite în propria cochilie. Nu lipsesc fondue-urile de brânză și supele, dar și tartele sărate umplute cu legume, cum ar fi celebrele tarte quiche, în special quiche Lorraine, cea mai cunoscută, care conține ouă, smântână și bacon, sau varianta alsaciană, la care se adaugăși ceapă. La Paris, masa de Crăciun mai include adesea escargot (melci), stridii, somon și pâté de foie gras.
La desert, nelipsită este bûche de Noël, un rulou de pandișpan umplut cu cremă și acoperit cu ciocolată, care amintește de forma unui buștean – simbol al norocului în vechime. Astăzi, există variante moderne cu mousse de fructe, caramel sărat sau fistic.
În Italia, legenda spune că acest buștean trebuia să ardă până în noaptea Bobotezei, motiv pentru care acest desert se consumă adesea până să înceapă luna ianuarie. Un alt desert renumit și specific perioadei sărbătorilor de iarnă este galette des rois, o prăjitură din aluat foietaj umplută cu cremă. Particularitatea sa constă într-un bob de fasole ascuns în interior, iar cel care îl găsește este încoronat „rege”/rois.
Crăciunul în Germania: gâscă, găluște și mai ales dulciuri
În Germania, masa de Crăciun este în general una bogată și variată. Felul principal în multe regiuni este martinsgans, o friptură de gâscă umplută cu castane, mere și ceapă, servită cu varză roșie. În alte zone, meniul se axează pe klöße, găluște mari din cartofi. De asemenea, sunt populare purcelușul la cuptor, cârnații albi fierți și, mai ales, christstollen, o pâine dulce preparată cu nuci, stafide, lămâie și fructe uscate.
Dacă există o categorie culinară care domină sărbătorile de Crăciun în Germania, aceasta este cea a deserturilor: numeroase, unul mai delicios decât celălalt. Printre cele mai apreciate se numără lebkuchen, biscuiți cu glazură, sau christbaumgebäck, deserturi în formă de brad de Crăciun decorate. Dar desertul vedetă rămâne Stollen, un desert tradițional german din făină, ouă, unt, fructe uscate și confiate. Originar din Dresda, acest desert este sărbătorit în fiecare an la unul dintre cele mai vechi târguri de Crăciun din Europa, Striezelmarkt. Este ca o pâine dulce și seamănă într-o anumită măsură cu deserturile italiene de Crăciun.
Crăciunul în Norvegia: ai curaj să încerci un smalahove?
Țările scandinave sunt renumite pentru felul în care sărbătoresc Crăciunul, și mai ales pentru faptul că se dă startul atmosferei de sărbătoare încă de prin noiembrie: mici ritualuri, decorațiuni, targuri. Dar nordicii mai sunt cunoscuți și pentru preparatele lor aromate și condimentate.
În Norvegia, în unele regiuni, se servește smalahove – cap de oaie, care este fiert, sau gătit la vapori și, în unele cazuri, afumat. De asemenea, se mai consumă lutefisk, un preparat din macrou, gătit la cuptor, cu un gust care nu tuturor place, servit cu piure de mazăre, bacon crocant și cartofi fierți. Nu lipsesc nici ribbe și pinnekjøtt, fripturi de porc sau de miel, de obicei servite cu varză murată și cartofi fierți.
La capitolul dulciuri, regăsim diverse preparate, dar simbolice sunt sucăsuțele de turtă dulce, pe care familia le creează împreună, și småkaker, șapte tipuri diferite de biscuiți de Crăciun, care fac acasă de-a lungul perioadei și se consumă în ziua de Crăciun.
Suedia: Julbord
În Suedia, Crăciunul este sărbătorit cu Julbord, un bufet tradițional de Crăciun bogat în preparate tipice, dulci și sărate, cum ar fi hering marinat, chifteluțe, jambonul de Crăciun numit julskinka și deserturi precum risgrynsgröt, un orez cu lapte aromatizat cu scorțișoară. În acest desert se ascunde o migdală, iar cel care o găsește va avea noroc în noul an. Julbord are un caracter convivial, similar aperitivelor italienești mixte, dar cu accent pe preparate afumate.
Crăciunul în Rusia: blini, caviar și salata Olivier
Rusia are o tradiție aparte, fiind influențată de calendarul iulian, care face ca datele să fie diferite de cele din Occident. Crăciunul ortodox este sărbătorit pe 7 ianuarie, iar Anul Nou cade între 13 și 14 ianuarie. Masa de Crăciun include 12 feluri de mâncare, simbolizând cei 12 apostoli. Printre preparate se numără blini din făină de hrișcă, limbă de vită fiartă cu sos de hrean, murături de casă, salată de sfeclă și celebra salată Olivier, sora geamănă a salatei noastre beouf.
În ziua de Crăciun se mai servesc kulebiaka, purceluș de lapte cu terci de hrișcă, sau sterliadj zalivnaja, un sturion fiert, acompaniat de sosuri din ceapă prăjită, ciuperci și morcovi. Un preparat clasic rusesc este koulibiac, un aluat rustic cu straturi de somon, carne, ouă, ciuperci și orez înăuntru.
La desert, nu lipsesc kut’ja https://g4food.ro/in-ziua-de-ajunul-craciunului-micul-dejun-consta-in-grau-fiert-si-turte-un-obicei-care-ar-putea-fi-precrestin-exista-si-alte-preparate-similate-in-lumea-crestina-chiar-cu-radacini-lingvistice-comu/ (un fel de terci dulce), prianiki (prăjituri cu mere și mirodenii) sau tortul de brânză dulce.
Polonia: pierogi
Pierogi sunt un fel de colțunași, sau ravioli, ar spune italienii, în formă de semilună, specifici tradiției poloneze. Sunt umpluți cu cartofi și brânză și serviți cu ceapă sotată în unt și smântână. Acest preparat vegetarian este specific cinei de post din 24 decembrie.
Grecia: Melomakarona
Melomakarona sunt biscuiții tipici grecești de Crăciun. Realizați din făină, ulei de măsline, miere și nuci, aromatizați cu scorțișoară și cuișoare, acești biscuiți simbolizează fertilitatea, abundența și reînnoirea. Prin textură și aromă, amintesc de unele specialități regionale italiene din zona de centru și sud, cu marea diferență că se folosește uleiul de măsline, untul fiind total absent.
Statele Unite: masa de Crăciun este un fel de ecou al Zilei Recunoștinței
În cazul ambelor sărbători, felul principal este din nou celebrul curcan umplut, servit cu faimosul cranberry sauce (sos de merișoare). Totuși, la Crăciun, unii aleg glazed ham, șunca glazurată la cuptor, sau gâsca friptă, mai ales în statele din nord-vest. întreagă este unsă cu sirop de arțar, muștar și bourbon, formând o crustă caramelizată. În cazul șuncii glazurate, stratul gros de grăsime este străpuns de multe cuișoare și decorat cu felii de ananas și cireșe confiate, apoi dat la cuptor. Garniturile clasice includ mashed potatoes (piure de cartofi) și cartofii dulci, fie prăjiți, fie copți.
Ceea ce diferă însă între cele două festivități sunt deserturile: în locul celor tradiționale de Ziua Recunoștinței, la Crăciun apar mince pies (brioșe mici umplute cu fructe uscate), gingerbread men (biscuiți în formă de omuleți cu aromă de ghimbir și scorțișoară) și uneori chiar christmas pudding, adus cu ei din UK de primii coloniști în America.
Canada: Tourtière du Lac-Saint-Jean
În Canada, de Crăciun, se savurează acest delicios și consistent preparat de carne de origine din Québéc, Canada franceză. Constă într-un aluat fraged cu care se învelește un amestec de carne (de obicei porc, vită și vânat), cartofi tăiați cubulețe și ceapă.
Particularitatea acestui preparat constă în coacerea lentă și îndelungată, care poate dura între 6 și 8 ore, permițând aromelor să se îmbine perfect. Rețeta este considerată un simbol al identității culturale a locului, iar fiecare familie are propria variantă transmisă din generație în generație.
Mexic: Tamales
În Mexic, tamales sunt vedetele sărbătorilor de Crăciun, un preparat înfășurat în frunze de porumb. Sunt gătite la vapori și au în interior un amestec de făină de porumb, carne, brânză sau ardei iute, iar exteriorul este format din frunze uscate de porumb.
Tamales sunt servite cu sosuri precum mole, din cacao, sau pico de gallo, și reprezintă esența festivităților mexicane. În unele regiuni, tamales sunt însoțite de atole, o băutură caldă pe bază de amidon de porumb și cacao.
Jamaica: Rhum Cake
Tortul cu rom, originar din insulele Caraibe în secolul al XVIII-lea, datorită coloniștilor britanici, este un simbol al Crăciunului în Jamaica. Bucătarii locali au adaptat rețeta englezească de Christmas pudding, adăugând ingrediente locale pentru a crea o specialitate caraibiană. De culoare ambrată și de formă rotundă, acest desert simplu și delicios este nelipsit de pe masa de Crăciun.
Argentina: Pan Dulce
Pan Dulce argentinian este un desert clasic de Crăciun, îmbogățit cu fructe oleaginoase, precum caju, nuci și migdale. Această tradiție a fost adusă în Argentina de comunitatea italiană în secolul al XIX-lea, care a adus în această tară de emigrație celebrul panettone. Cu timpul, rețeta a fost adaptată, folosindu-se fructe confiate tropicale, cum ar fi papaya, mai accesibile în America de Sud decât coaja de portocală. Pan Dulce este considerat un simbol al abundenței și este servit în mod obișnuit la mesele festive.
Brazilia: Bolo de Natal
Bolo de Natal este un desert tradițional brazilian, preparat din făină, zahăr, ouă, unt și fructe uscate tocate, adesea îmbogățit cu rom sau brandy. Acest desert reflectă influența tradițiilor europene, dar adaptat gusturilor și ingredientelor tropicale.
Chile: Cola de Mono
În traducere literală „coada de maimuță,” Cola de Mono este o băutură tradițională de Crăciun din Chile, preparată cu lapte, zahăr, cafea, aguardiente, scorțișoară și cuișoare. Servită rece, este nelipsită de pe mesele festive, însoțind deserturile.
Columbia: Buñuelos
Un desert prăjit, răspândit în toată America de Sud, dar originar din Columbia: buñuelos sunt gogoși moi asociate cu sărbătorile de Crăciun, deși mai nou pot fi întâlnite și în alte perioade ale anului. Se prepară din brânză și amidon de porumb, amestecate cu lapte, ouă și zahăr. Tradițional, se folosește queso costeño, o brânză maturată columbiană cu pastă semidură. Aceste gogoși se servesc cu ciocolată caldă sau natilla, un fel de budincă pe bază de lapte, zahăr și scorțișoară.
Venezuela: Hallacas
Hallacas reprezintă felul principal simbolic al Crăciunului din Venezuela. Sunt rulouri din făină de porumb, umplute cu carne de porc, vită, pui, măsline și capere, învelite în frunze de bananier și gătite la vapori. Pregătirea acestor hallacas implică întreaga familie, iar preparatul reproduce spiritul multor altora din America de sud, în care se folosesc frecvent frunzele la înfășurat preparatele, care apoi se elimină.
Etiopia: Doro Wat
În Etiopia, Crăciunul este sărbătorit pe 7 ianuarie, conform vechiului calendar iulian. Unul dintre preparatele tradiționale consumate cu această ocazie este Doro Wat: un fel de tocană picantă de pui, cu adaos de sos de roșii, ceapă și diverse condimente. Este servită întotdeauna cu injera, un fel de pâine cu gust acrișor, care servește și drept farfurie, tocana fiind este așezată direct pe ea. Se mănâncă exclusiv cu mâinile.
Ghana: Fufu
În Ghana, Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă, mai ales în comunitățile creștine Akan. După slujba de Ajun, familiile se reunesc a doua zi pentru un prânz generos. Printre preparatele principale se numără fufu, o mâncare obținută din rădăcini de manioc și banane plantan, zdrobite până se obține o compoziție moale și lipicioasă. Se servește alături de supe, cum ar fi groundnut soup, o supă densă și cremoasă pe bază de arahide.
Nigeria: Jollof Rice
Un preparat emblematic al Africii de Vest, jollof rice este un orez condimentat, gătit cu roșii, ceapă, ardei și un amestec de mirodenii. Deseori, este îmbogățit cu carne, pește sau legume și servit cu chipsuri de banane plantan prăjite. Este un preparat pe care și-l revendică și Nigeria, și Ghana, fiecare susținând că are „cea mai bună versiune”. Principalele diferențe constau în tipul de orez utilizat și intensitatea condimentelor.
Africa de Sud: Gammon
Gammon, jambonul de porc glazurat, este un preparat clasic de Crăciun în Africa de Sud. Această bucată de porc fără os este gătită pe un grătar tradițional numit braai, iar stratul de grăsime de deasupra este crestat în formă de romburi, apoi glazurat cu miere, zahăr brun sau dulceață, uneori îmbogățită cu muștar pentru un contrast dulce-acrișor.
Noua Zeelandă și Australia: grătar și Pavlova
Australia și Noua Zeelandă au un mod unic de a celebra Crăciunul, care are loc în lunile calde, în contrast cu imaginea stereotip, a Crăciunului alb. În special în Australia, majoritatea oamenilor organizează un grătar cu pește și fructe de mare pentru masa de Crăciun. Totuși, în ambele țări sunt prezente preparate tradiționale englezești, cum ar fi curcanul la cuptor, prăjiturile cu ghimbir și mince pies. În Noua Zeelandă, însă, Crăciunul nu poate fi complet fără Pavlova, tortul cu bezea decorat cu frișcă, căpșuni și kiwi, care a devenit un simbol al țării.
În timpul unui turneu mondial din anii 1920, celebra balerină rusă Anna Pavlova a devenit sursa de inspirație pentru acest desert. Atât Australia, cât și Noua Zeelandă își dispută paternitatea tortului. Partea neozeelandeză susține că desertul a fost creat în 1926 într-un hotel din Wellington, cu ocazia turneului balerinei, în timp ce australienii consideră că acesta este opera bucătarului Herbert „Bert” Sachse de la Esplanade Hotel din Perth. Fermecat de frumusețea și eleganța artistei, în 1931 – anul în care Anna Pavlova s-a stins din viață – bucătarul i-ar fi adus un omagiu prin celebrul tort.
Este celebră prăjitura Pavlova. Constă într-o bază de bezea, un strat de frișcă și o ploaie de fructe roșii, fiecare element având o semnificație aparte. Bezeaua simbolizează grația balerinei, frișca reprezintă eleganța ei rece, iar fructele roșii amintesc de boala (pleurezia) care i-a curmat viața.
O poveste în egală măsură romantică dar și dramatică, ce a dat naștere unuia dintre cele mai celebre deserturi din emisfera sudică, omniprezent pe mesele de Crăciun din regiune.
Crăciun în India: pui, orez, condimente
Deși creștinismul este o religie minoritară în India, există comunități creștine care sărbătoresc Crăciunul adăugând o notă locală tradiției. India, recunoscând diversitatea religioasă, consideră Crăciunul o sărbătoare națională. Casele sunt decorate cu globuri colorate și lumini, agățate adesea pe banani sau mango.
Masa de Crăciun include preparate specifice bucătăriei indiene, cum ar fi biryani – un preparat din orez, pui, miel, porc sau pește, aromatizat cu un amestec bogat de condimente. Nu lipsește nici puiul tandoori, marinat 24 de ore cu iaurt, mix de condimente tandoori, usturoi, ghimbir, sare și suc de lămâie, apoi gătit în cuptor. Ca desert, un preparat de nelipsit este kheer, similar budincii englezești, dar aromatizat cu apă de trandafiri și cardamom.
Pe insula Goa, care păstrează influențe portugheze, Crăciunul este sărbătorit cu sorpotel, o tocană picantă din carne de porc (adesea îmbogățită cu organe, precum ficat și inimă), gătită cu oțet de palmier, ceapă, ardei iute, usturoi și un amestec de condimente. Este servit cald, alături de orez sau sannas, un fel de chifle moi gătite la vapori.
Filipine: Bibingka
Filipinele sunt o excepție în Asia, fiind singura țară cu o majoritate creștină: aproximativ 90% din populație este creștină, dintre care 80% catolică. Crăciunul este o sărbătoare extrem de importantă, cu festivități care încep încă din septembrie. Apogeul sărbătorii este Noche Buena, cina festivă din seara de 24 decembrie.
Multe rețete sunt de origine europeană, în special spaniolă, cum ar fi hamon (un tip de jambon dulce) sau lechon (purcel de lapte la proțap), dar orezul este un ingredient de bază, prezent sub formă de supă/risotto (arroz) sau în deserturi, precum celebrele bibingka sau puto bumbong. Biningka este o prăjitură din orez fiert și lapte de cocos, coaptă tradițional în vase de lut căptușite cu frunze de bananier. Moale și ușor dulce, este servită caldă.
Consumată tradițional după slujba de Crăciun, Simbang Gabi, această prăjitură este atât de populară încât este vândută în fața bisericilor în zilele premergătoare sărbătorii. În timp ce puto bumbong se prepară tot din orez gătit la vapori, servit cu unt, fulgi de cocos și zahăr brun. După masă, filipinezii se adună pe străzi pentru a savura preparate de street food, o tradiție de nelipsit din sărbătoarea Crăciunului.
Japonia: Kurìsumasu Cake și KFC
În Japonia, Crăciunul nu este o sărbătoare națională, numărul populației creștine fiind extrem de redus. Totuși, în seara de 24 decembrie, aproape toate familiile celebrează într-un mod inedit: consumă pui prăjit de la KFC. Această tradiție curioasă a început în 1974, datorită unei campanii publicitare cu sloganul „Kentucky for Christmas”. Multe familii își rezervă porția de pui prăjit cu mult timp înainte.
O modă mai recentă este tortul de Crăciun, Kurìsumasu Cake, un pandișpan acoperit cu frișcă și căpșuni proaspete. Denumirea este interesantă: nu există un cuvânt japonez pentru „Crăciun” și nici un kanji pentru a-l scrie, astfel că termenul utilizat este „Christmas”, pronunțat în stil niponizat ca „Kurìsumasu”.
A fost un excursus printre diferitele gastronomii și specificul lor de Crăciun, care ne amintește că, în ciuda diviziunilor de multe feluri, mâncarea este un limbaj universal care unește oamenii și aduce la un loc.
sursa: g4food.ro
