Înainte de a vă propune să medităm asupra unei teme pe cât de “delicate”, pe atât de “exploatate” de clasa politică moldovenească mereu, dar mai cu seamă în ultima vreme, vreau să clarific două lucruri importante: unu — a lua astăzi apărarea Partidului Liberal (PL) înseamnă, cel puţin, să-ţi pui cenuşă pe creştet şi doi — în Republica Moldova campaniile electorale (pre- şi post-) se ţin lanţ, şi acest “fenomen” nu este legat în niciun fel de ceea ce se numeşte grija de electorat şi ţine, în exclusivitate, de ambiţiile şi cinismul politicienilor. Cel mai elocvent exemplu, în această ordine de idei, este starea de lucruri din Consiliul municipal Chişinău…
Ultima (dar nu există nici un dubiu că nu şi cea din urmă!) chestiune care a “răscolit” rău de tot acest roi de viespi a fost votarea în a doua lectură, de către legislativ, a unui nou statut al capitalei. Or, în loc să se conformeze realităţilor şi să-şi suflece mânecile pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă cel mai important oraş al republicii, aleşii poporului s-au avântat într-o nouă polemică sterilă. Vedeţi Dumneavoastră, în opinia unor consilieri, noul statut toarnă apă la moara Partidului Liberal (!) şi îi oferă competenţe exagerate primarului general Dorin Chirtoacă (!!!). Despre interesul public, despre angajamentele luate faţă de alegători, despre faptul că Partidul Liberal şi Dorin Chirtoacă nu înseamnă Chişinău şi aşa cum orice partid sau şef de orice rang astăzi este în capul mesei, iar mâine ar putea fi… ştiţi Dvs, unde, nici o vorbă! Şi, precum se întâmplă în astfel de cazuri, până când Curtea Constituţională (care va fi sesizată, cu siguranţă) va da verdictul, n-ar fi rău ca fiecare dintre noi să stea strâmb şi să judece drept. Eu am făcut acest exerciţiu şi am ajuns la concluzia că unele forţe politice, în speţă Partidul Popular European din Moldova (PPEM) şi Partidul Socialiştilor din Republica Moldova (PSRM), nu-i pot ierta lui Chirtoacă victoria din ultimele alegeri şi doresc, cu orice preţ, să-i pună sare pe coadă.
Faptul că la tradiţionala întâlnire anuală a primarului general cu chişinăuienii oponenţii au organizat un show murdar bine regizat îmi dă dreptate în “presupunerile” mele, fiindcă numai în ce păcate nu a fost învinuit edilul! Daca undeva a căzut un copac — este vinovat Chirtoacă, dacă s-a surpat un mal, dacă cineva a fost lovit pe trecerea de pietoni, dacă un funcţionar a luat mită, dacă străzile sunt pline de gropi, iar parcurile de bănci distruse — la fel este mâna lui. Şi invers, dacă un copac este, Doamne fereşte, tăiat din varii motive (dar cu permisiunea tuturor instanţelor) sau dacă se evacuează din centrul oraşului câinii vagabonzi — tot primarul general este de vină, deoarece nu iubeşte flora şi fauna. Spunând toate acestea nu înseamnă că mă deghizez în avocat al “diavolului” Chirtoacă, ba dimpotrivă — vreau să înţeleg unele lucruri, pe care unii le văd şi înţeleg atât de bine şi uşor, iar la mintea mea ajung cu atâta greutate. Să zicem, vreau să ştiu, bunăoară, cum se poate ca un primar cu peste 600 (!!!) de dosare penale (cum afirmă atotştiutorii) nu este pus la răcoare, dar mai şi îndrăzneşte să se căsătorească şi, culmea!, să se afle la cârma capitalei tocmai nouă ani! Or, îmi vine greu să cred că majoritatea chişinăuienilor sunt masochişti şi se conduc de principiul de căpătâi al unor femei fără coloană vertebrală — “dacă mă bate, înseamnă că mă iubeşte”.
În astfel de cazuri demne mai mult de casele de nebuni, dar nu de nişte instituţii pretins democratice, la fel este bine să ne punem întrebarea care nu vizează doar controversatul statut: cine şi de ce tulbură apele? Răspunsul este la suprafaţă, chiar dacă unii fac eforturi pentru a ascunde adevăratele scopuri. Adică, PPEM şi PSRM şi-au unit forţele nu din marea dragoste faţă de alegători, dar, cum spuneam mai sus, pentru a-i pune beţe în roate primarului (faptul că Chirtoacă a supravieţuit în astfel de condiţii ostile tocmai nouă ani mi se pare un adevărat miracol). Şi dacă-i aşa, atunci ce poate fi mai grav decât ura patologică care uneşte oameni şi forţe cu ideologii şi valori diferite? În acest context vreau să amintesc, celor care au uitat, că exponentul PPEM în acest conflict este pro-vesticul Oazu Nantoi, iar PSRM îl are în umbră pe Igor Dodon, ambii “perdanţi de lux” la ultimele alegeri. Pe de altă parte, departe de mine gândul de a lustrui imaginea PL, care a fost şifonată rău şi iremediabil de însuşi liderul Mihai Ghimpu (cel puţin în persoana mea PL a pierdut un alegător devotat) şi de a-l idolatriza pe Dorin Chirtoacă, care deseori preferă rolul de clovn celui de edil al unei capitale europene (dacă măcar 0,1 la sută din cele peste 600 de dosare penale deschise împotriva primarului se vor adeveri, lucrurile sunt grave de tot), dar să nu uităm ce scrie pe frontispiciul Observatorului de Nord — “Amicus Plato, sed magis amica veritas”.
De altfel, ceea ce se întâmplă în Consiliul municipal Chişinău s-a dovedit a fi molipsitor şi pentru consiliile din provincie. Sunt rare cazurile când primarii şi consiliile trag în aceeaşi direcţie — tot mai mulţi aleşi ai poporului preferă între ei relaţii ca între pisică şi şoarece. La Soroca, bunăoară, de multă vreme nu există concordie şi înţelegere, dar tot mai multe intrigi şi ambiţii nejustificate. Iar acest fapt ne face şi mai amară viaţa şi aşa deloc uşoară.
