Când zicala despre „obraznicul care mănâncă praznicul” nu mai este valabilă

0
245

 După vreo treizeci de ani, ceva vreme am fost în Transnistria, și nu oricum, dar pentru a îmbina plăcutul (mi-am întremat sănătatea la unul din sanatoriile din regiune) cu utilul (am văzut cu ochii proprii ce înseamnă separatismul în toată urâțenia lui, or pentru un jurnalist așa ceva este foarte important). Ba mai mult, așteptările mele au fost date peste cap, în sensul negativ al cuvântului, fiindcă odată pornit spre Camenca credeam că mai există principii și valori care ar putea să ne (re)unească, dar realitățile mi-au dat o palmă de la care nici astăzi nu mi-am venit în fire.

Tot ce am văzut și am simțit acolo avea un puternic iz sovietic, un accent profund bolșevic și dacă cineva a spus că peste Nistru timpul s-a oprit să știți că a avut mare dreptate. Lozincile sovietice de genul „Slavă partidului cutare”, autobuzele răblăgite de marca PAZ, bordurile vopsite în stil comunist și, nu în ultimul rând, oamenii rămași prin anii ’70-80 ai secolului trecut (am vorbit cu foarte mulți dintre ei și știu ce spun) parcă trași la indigo te face să te piști de nas — în ce an suntem, domnilor-tovarăși, și cum se poate așa ceva în chiar mijlocul Europei? Și să nu credeți că doar rușii de acolo gândesc și procedează „altfel”, dar și ucrainenii, și moldovenii, mulți dintre ei născuți chiar pe malul Prutului. Am văzut tineri de 20-25 de ani care cred că peste Nistru este o țară-dușman, o țară care le-a ucis oamenii în 1992 și acum le dorește doar răul. Și invers, în tot acest amalgam de provincialism și stagnare am văzut o adevărată oază de opulență, un fel de rai pe o gură de iad — imperiul Sheriff, care chiftea de lux și barosăneală.

De ce mi-am adus aminte de acest episod nesemnificativ și cu o conotație strict personală? Fiindcă problema transnistreană sau, mai bine zis, relațiile dintre cele două maluri ale Nistrului au revenit în actualitate, iar „bomba” a fost dezamorsată de prevederile Codului vamal al Republicii Moldova care prevede că, începând cu data de 1 ianuarie 2024, toți agenții economici, inclusiv cei din Transnistria, sunt obligați să achite taxa vamală pe principii generale, ținând cont de preferințele acordate în conformitate cu tratatele și acordurile internaționale la care Republica Moldova a aderat. Adică, Chișinăul nu a impus Tiraspolului niște reguli draconice, gata să-l pună pe brânci, pur și simplu a readus lucrurile pe făgașul normal — Codul vamal nr.95/2021 substituie Codul vamal nr.1149/2000, Legea cu privire la tariful vamal și Legea cu privire la modul de introducere și scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice. În loc să execute prevederile noului Cod vamal, dar să nu le discute, Tiraspolul, prin gura așa-zisului său președinte, a ieșit cu o avalanșă de atacuri și amenințări în adresa autorităților de la Chișinău. Chipurile, prin astfel de acțiuni se dorește escaladarea situației și îngenuncherea cetățenilor din stânga Nistrului. Și cum se întâmplă tradițional în astfel de cazuri, la rampă au ieșit la fel de tradiționalele protestatare gen „Nina Andreeva” și „clasa muncitoare”, ghidată chiar de un moldovean, redactor al unui ziar din regiune. Deprinși să li se îndeplinească toate mofturile, utilizând șantajul în rol de argumente, obișnuiți ca obraznicul să mănânce praznicul, cei din Transnistria, începând cu președintele lor și terminând cu ultimul mojic, ar putea suporta, de data aceasta, un adevărat fiasco. Chiar dacă liderul administrației de la Tiraspol a declarat că își dă bine seama că regiunea are în coastă un război, că orice cuvânt sau acțiune poate provoca o adevărată tragedie, s-a încumetat să utilizeze în mesajul său expresii gen „forțele din regiune” își vor spori activitatea de „monitorizare și contracarare a posibilelor acte teroriste” sau „forțele armate și ale securității” din regiune își vor întări domeniul de activitate cu dronele, vor „întări frontierele” și „lupta cu atacurile cibernetice”, dar și vor depune efort „să faciliteze trecerea frontierei”, nu cred că cineva consideră că omul este teafăr la cap și nu înțelege că au trecut vremurile când „tot ce zbura se și mânca”.

Fără îndoială, și transnistrenii, ca și oricare alții, au dreptul la frustrări și supărări, au dreptul la mitinguri de protest, dar organizatorii și acei care se lasă manipulați trebuie să înțeleagă că transnistrizarea (cum au dorit forțe de la Moscova, Tiraspol și Chișinău) Republicii Moldova este imposibilă, fiindcă nu trăim în era lozincilor propagandistice și a autobuzelor de marca „PAZ”. De data aceasta autoritățile de la Chișinău nu-și pot permite luxul de a da înapoi și doresc ca punerea în funcțiune a noului Cod vamal să însemne și primul pas în reunificarea Republicii Moldova. Aflat într-o vizită la Tiraspol, vicepremierul pentru reintegrare, Oleg Serebrian, cel puțin a dat asigurări că, în pofida presiunilor Tiraspolului, Chișinăul nu va renunța la modificările din Codul vamal.

În rest, trebuie să fim pregătiți pentru orice situație…


Articolul precedentHoroscopul zilei de 27 ianuarie 2024: Taurii vor avea parte de musafiri nepoftiți, Balanțele-cu supărări în sânul familiei
Articolul următorNoi scumpiri la pompă: ANRE a publicat prețurile la benzină și motorină
Redactor-șef al ziarului „Observatorul de Nord”, câştigător în topul „10 jurnalişti ai anului”. Membru al Uniunii Jurnaliștilor din Republica Moldova. Câștigător în TOP-ul „10 jurnaliști ai anului”. În presă din anul 1986. Activitate: corespondent, redactor de secție la ziarul raional din Soroca; corespondent Agenția de știri „Moldpress”, corespondent zonal al ziarului guvernamental „Независимая Молдова”; purtător de cuvânt al prefecturii Soroca, consilierul prefectului. Din anul 1988 fondator și redactor al ziarului „Observatorul de Nord”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.