Chiar dacă, în mod normal, toată lumea (sau aproape toată lumea) vara trebuie să mai uite de unele lucruri „nocive” gen politica şi să se îngrijească de propriul suflet şi de propria sănătate, la noi acest lucru nu se întâmplă, ba dimpotrivă — unele „năravuri” se acutizează brusc, iar unii „flageli” riscă să fie mai ai naibii decât virusul Zica, noua sperietoare ieşită nu ştiu din care laboratoare. Pe de altă parte, starea de spirit din această vară are cel puţin două explicaţii: una — societatea în care trăim noi nu este (de altfel, nici nu a fost de multă vreme încoace) tocmai sănătoasă şi doi — vina pentru tot ce se întâmplă o poartă alegerile prezidenţiale din toamna care vine.
Fără îndoială, gazul turnat în focul mocnit al politicii moldoveneşti a fost, (şi) de data aceasta, ordinarul sondaj sociologic, rezultatele căruia unora le dă aripi, iar altora le toarnă plumb în picioare. Or, indiferent cum se numeşte compania care a efectuat exerciţiul, indiferent la comanda cui şi în detrimentul cui, dar şi indiferent de marja de eroare, mai multă lume politică şi nu numai consideră astfel de sondaje drept un adevăr în ultima instanţă şi procedează în corespundere cu realităţile desenate. Adică unii (cu creştere în sondaj) nu au ezitat să se bată cu pumnii în piept — chipurile, luaţi de la noi exemplu cum se poate de gestionat o situaţie nici pe departe uşoară!, dar şi să arate cu degetul la oponenţii politici — chipurile, vedeţi la ce poate duce o politică incorectă în relaţiile cu oamenii? Alţii (cu scădere în sondaj) pun, fireşte, la îndoială rezultatele lui şi se consolează cu gândul că vor fi şi alte sondaje (organizate la comanda altora), cu alte cifre şi cu alte perspective. Deşi şi într-un caz, şi în altul nu prea văd motive pentru satisfacţii, or diferenţele sunt mizere şi răsturnările de situaţii nu ţin de domeniul fantasticului.
În ce priveşte informaţiile oferite de acest sondaj, trebuie menţionate câteva lucruri uşor explicabile şi într-un fel aşteptate. În primul rând, merită atenţie creşterea ponderii Partidului Democrat (PD) şi descreşterea Partidului Politic Platforma Demnitate şi Adevăr (PPPDA), care actualmente sunt sarea şi piperul politicii de pe malul Bâcului. Explicaţiile, după cum spuneam, sunt la suprafaţă: pe de-o parte guvernul Filip, care este exponentul PD, menţine situaţia din republică cât de cât stabilă, plătind la timp pensiile şi salariile (despre alte „isprăvi” nu-mi prea aduc aminte, dar nici nu este mare nevoie, fiindcă pentru multă lume acest lucru este de ajuns!), chiar dacă aproape la toţi indicii macroeconomici lucrurile nu stau deloc roz şi „stabilitatea” ne costă (pe lângă miliardul de dolari furaţi) încă circa 6.000.000.000 de lei împrumutaţi de la băncile comerciale, iar pe de altă parte, scăderea drastică a PPPDA este legată nu doar de atacurile furibunde şi bine plasate ale PD-ului (să ne aducem aminte de filmuleţele cu „interlopii fugari”), dar şi călcatul prin străchini a liderilor formaţiunii, care nu au putut da riposta cuvenită unor provocări banale şi cinice. În al doilea rând, rămâne o enigmă ascensiunea Maiei Sandu, care rămâne sus de tot în sondaje, devansând adevăraţi „bărbaţi ai neamului”, cum ar fi Marian Lupu, Vladimir Voronin, Mihai Ghimpu sau Iurie Leancă. Altfel, datorită „fenomenului Sandu” devine tot mai clară situaţia de pe partea dreaptă a eşichierului politic, în ceea ce priveşte unicul candidat la funcţia de preşedinte. Adică, măcar din punct de vedere pur matematic unii candidaţi ar trebui să-şi mai tempereze emoţiile, să mai lase din orgolii şi ambiţii şi să înţeleagă că regulile jocului nu pot fi schimbate în timpul jocului şi dacă s-a decis să meargă la preşedinţie acel cu ratingul mai mare — aşa să fie!
Mai clară, deşi pasibilă de unele schimbări spectaculoase pare situaţia creată pe partea stângă a terenului politic, unde socialistul numărul unu Igor Dodon rămâne lider incontestabil, iar liderul Partidului lor, pardon, Nostru (PN) Renato Usatâi îi suflă serios în ceafă. Ce-i drept, primarul de la Bălţi nu poate candida la fotoliul de preşedinte nu „datorită”, dar „din cauza” vârstei prea „fragede”, dar dacă PN va înainta candidatura domnului X. la primul fotoliu în stat (nu vreau să-i rostesc numele, pentru că este vorba doar despre un zvon) atunci pe Dodon îl aşteaptă zile destul de grele. În cazul Partidului Comuniştilor şi personal al lui Vladimir Voronin o vorbă din popor zice că se vorbeşte sau nimic, sau doar de bine. Şi precum de bine nu mi se învârte limba să zic (or, liderul comuniştilor a fost şi rămâne un antieuropean şi antiromân convins), mai bine tac. Reprezentanţii celorlalte partide de orientare pro-estică aproape că sunt inexistenţi, deşi altă dată personaje ca Victor Şelin sau Victor Stepaniuc ne mozoleau serios ochii.
Şi încă ceva. Alegerile din toamnă au, pe lângă matrapazlâcurile de genul sondajelor sociologice, care nu au menirea de a limpezi apele, dar de a le tulbura şi mai tare, şi efecte pozitive. Bunăoară, numai datorită alegerilor din toamnă şi dorinţei patologice a unor actori politici de a rămâne sau de a accede în vârful „Olimpului” noi cu Dvs. aflăm despre nişte lucruri, inclusiv legate de furtul miliardului, nebănuite şi de-a dreptul date naibii. În fiecare seară, şi asta cu trei luni până la alegeri, dar ce va fi mai aproape de scrutin?, de la ecranul televizorului suntem „bătuţi cu măciuca în cap” şi de fiecare dată nici nu ştii la ce dezvăluiri să te mai aştepţi. Adică, la toamnă se aşteaptă o luptă cum nu s-a mai văzut, din care şi învingătorii, şi învinşii ar putea ieşi cu capurile sparte, iar eu cu Dvs. am putea rămâne, ca de fiecare dată,… cu buza umflată…
