De pe la începutul anului trecut presa din Republica Moldova abundă de știri despre asasinate. Asasinate puse la cale, asasinate deconspirate, asasinate ratate, asasinate posibile, asasinate eventuale.
De parcă am trăi în Statul Islamic al terorii, nu în Statul Oligarhic al stabilității.
La începutul lunii aprilie 2017 una din știrile de senzație care a fost cât pe ce să șocheze opinia publică titra franc: „ O tentativă de asasinare a omului de afaceri moldovean Vlad Plahotniuc, președinte al Partidului Democrat din Moldova (PDM), a fost dejucată de forţele de ordine din Ucraina. Autorităţile de la Chişinău, care au organizat o conferință de presă, spun că atacul a fost comandat din Republica Moldova, iar preţul pus pe viaţa lui Vlad Plahotniuc a fost de 200 de mii de euro.”
Pentru că opinia publică din Statul Oligarhic este una atipică din cauza că realitatea domestică abundă aproape zilnic de faptul senzațional servit pe o gradație sentimentală cuprinsă între grav și grotesc, reacția la știrea asasinatului pus la cale și dejucat eroic de „autoritățile de la Chișinău” a fost cu totul atipică și ea. Lumea nu s-a îngrozit și nu a leșinat nimeni la auzul că cineva laș a vrut cumva banditește să-l asasineze pe milostivul lider PD și ayatollahul RM, Plahotniuc. Rumoarea ieșită valuri din piepturile moldovenilor aidoma unui vuiet de cutremur, de gradul 7 pe scara Rihter nu căina biata persoană, ținta diafană a atentatului. Moldovenii s-au scandalizat de prețul infim al afacerii criminale. „Numai 200 de mii!? Pentru cel care învârte în jurul degetului un stat și pune zilnic pe foc miliarde !? Prea puțin, e o farsă. Nu credem!” În felul acesta senzația s-a șters și a trecut treptat din grav în derizoriu. Noroc de „autoritățile de la Chișinău” care au grijă să apară periodic în conferințe de presă cu „detalii noi” ca să mențină la nivelul cuvenit atenția în jurul senzaționalului subiect.
Nu trece mult timp și spre sfârșit de vară presa vine să tulbure stabilitatea cu altă știre în care alt asasinat este subiect de senzație: „Președintele Partidului Democrat din Moldova Vladimir Plahotniuc ar fi cercetat de Comitetul de Anchetă al Federației Ruse pentru crearea unui grup infracțional care ar fi avut drept scop asasinarea lui Renato Usatîi.”
Observați? Personajul-țintă al primului atentat dejucat spre fericirea noastră apare el însuși în postura de ofertant în asasinarea altui personaj diafan al realității noastre politice. Calitatea de denunțător și-au asumat-o de data aceasta autoritățile de la Moscova, vădit deranjate de faptul că doi cetățeni ai Federației Ruse, Usatâi și Plahotniuc, se urăsc într-atât, încât au ajuns să pună la cale „crearea unui grup infracțional care ar fi avut drept scop asasinarea…”
Dar lucrurile oribile pe tema asasinatelor nu se opresc aici. În târzie toamnă altă sursă de presă vine să bulverseze armonia social-politică în Statul Oligarhic: „Oligarhul Vladimir Plahotniuc este cel care a comandat asasinarea bancherului rus Gherman Gorbunţov. Dezvăluirea îi aparține însuși asasinului plătit de șeful PD, interlopul moldovean Vitalie Proca, care a oferit un interviu în exclusivitate pentru Jurnal TV.”
Cunoscător în materie de relații dintre personaje speciale de tipul celor care ofertează ori execută asasinate, ca făcând parte din cercul lor de interese, președintele roșu Dodon vine să ne lămurească, deja în noul an, cum stau de fapt lucrurile: „Plahotniuc în 2014 ar fi vrut să îl asasineze pe Usatîi. Straniu. Dar de ce în 2015 Plahotniuc i-a permis lui Usatîi să vină la Chișinău, i-a înregistrat partidul în două săptămâni, i-a închis toate dosarele penale, a participat la alegerile locale. Ceva nu se leagă.”
Ceva nu se leagă, zicem și noi. Tare mai seamănă a bulibășeală întreg spectacolul acesta cu asasinatele. Bulibășeală în sensul că rostul adevărat al vânturării lui prin fața ochilor speriați ai bietului cetățean este să-l dezbată de la gândul lui cel mare: „Unde naibii s-o fi ascuns blestematul cela de Miliard de-l caută krolii și procurorii atâția ani și nu dau de el?”
Un gând prostesc și de nimic, parcă ar zice manipulatorii, pentru că ceea ce vrem noi să obținem este să vă facem să uitați de Miliard și să vi se facă milă de victima relelor, făcătorul de bine și dătătorul de spectacole pe gratis, Vlad Plahotniuc și partidul lui.
Ceea ce se poate deduce însă la modul serios din epatarea mediatică a asasinatelor ca subiect cotidian al vieții și al relațiilor dintre figuri importante ale eșalonului politic superior al statului Republica Moldova, este că fenomenul apare drept un indiciu fidel al decadenței reale al acestui mediu al politicului în gangsterism*.
Termen mai exact care să exprime esența fenomenului nu există.
Iar prezența constantă, invariabilă și permanentă în comunicatele referitoare la asasinate a numelui conducătorului politic real al Republicii Moldova ne vorbește despre adevărata tragedie a acestui stat și a cetățenilor lui în anul în care sunt prevăzute alegeri parlamentare generale.
Ori, gangsterismul la putere nu are altă deprindere decât suprimarea, asasinarea, dacă vreți, a democrației, sau a aceea ce a mai rămas din ea, în Republica Moldova.
Valeriu Saharneanu
*GANGSTERÍSM s. n. Faptă, comportare de gangster; banditism organizat sau escrocherie în stil mare
