Copilăria mea a fost de poveste. Am locuit împreună cu părinții, trei frați și o soră mai mare. Eu eram mezina, ”cuminte și silitoare”, mereu mă implicam s-o ajut pe mama, iar lui tata îi citeam povești. Ei, odată, am întrecut măsura. Avea mama în fața casei o parcelă frumoasă cu flori de toate culorile, care bucurau ochii în fiecare dimineață când ne trezeam.
Pe lângă frumusețea lor aveau și arome de te făceau să te simți în al nouălea cer, mai ales busuiocul, trandafirii pentru dulceață, crinul și multe altele. Mai creșteau în această parcelă maci, și mama avea folos de la ei pentru sămânța pe care o punea în copturi.
Într-o zi de vară, am hotărât s-o ajut pe mama. Ea fiind plecată la lucru în câmp, nici nu bănuia ce surpriză îi pregătesc. Aveam vreo 10 anișori. În viziunea mea, frunzele de mac s-au asociat cu frunzele de susai. Am prășit tot macul din grădină, iar seara, când a venit mama, eram cea mai fericită că am ajutat-o.
Și acum văd ochii mamei înlăcrimați, și, ca să repar greșeala, am mers în grădină și răsădeam macul cu gândul să-i alin tristețea din suflet, iar mama, când a văzut, a început să râdă și nu m-a certat.
Află și alte amintiri din copilăria sorocenilor aici – observatorul.md/tag/amintiri-din-copilarie
