Odată cu apropierea alegerilor parlamentare din 28 septembrie tot mai mult ies la iveală scenarii și matrapazlâcuri despre care nici nu puteam să-mi imaginez că pot să apară atunci când Republica Moldova este doar la un singur pas de aderare la Uniunea Europeană. Or eu, naivul, credeam că realizarea acestui deziderat o să unească Racul, Broasca și Știuca și o să înghețe, măcar pentru o perioadă scurtă, ambițiile și interesele menite să ne taie creanga de sub picioare și să ne arunce din nou în groapa cu smoală din care nu mai există ieșire. Pe naiba, tot ce are mai rău clasa politică de la Chișinău a ieșit acum la iveală, iar măștile au început să cadă una după alta.
Înțeleg, fără îndoială, că politica nu este o meserie statică și că politicienii își mai schimbă uneori viziunile și orientările. La fel înțeleg că, foarte mulți politicieni sunt săraci, la propriu și la figurat, dar nici chiar așa, domnilor și doamnelor, să vă vindeți la stânga și la dreapta. Unii au luat-o serios razna și nu cred că-și dau seama ce fac și ce-i așteaptă după aceste alegeri cruciale. Iar dacă aceștia procedează așa cum procedează din convingere și nesiliți de circumstanțe atunci situația este și mai gravă. Bunăoară, priveam la poza care a făcut „înconjurul lumii”, de la o adunare a suveraniștilor europeni, care a avut loc zilele acestea la Chișinău, unde un fost ambasador al Republicii Moldova în SUA și, cică, militant pentru aderarea la Uniunea Europeană, stătea nestingherit, în prezidiu, alături de amazoana (nu le dau numele, fiindcă nu-mi face nici o plăcere și, pe unde mai pui că „prietenii știu de ce”) care își etalează, cu și fără ocazie, pretențiile teritoriale la toți vecinii și-mi venea să-mi fac cruce! Doamne, cât de jos poate să cadă un om, în care aveai încredere, încă mai ieri, și care părea o întruchipare a inteligenței și a ceea ce în popor se zice „se nasc și la Moldova oameni”! De altfel, patru ani în urmă, când se forma noul guvern eu chiar mă supărasem pe partidul de la guvernare că nu l-a numit pe acesta ministru de externe, fiindcă nu oricine poate fi ambasador în SUA. Probabil, ce-i de la guvernare au știut cine este cu adevărat acest cameleon și, cu această ocazie îmi cer scuze pentru pretențiile mele nejustificate.
Apropo, despre partidul de guvernământ. Acesta are la activ mai multe performanțe, cea mai importantă fiind PACEA pe care o păstrăm în condiții de război hibrid dar, totodată, cu părere de rău, continuă să mai calce și prin străchini, aducând un prejudiciu nu doar formațiunii, dar și președintei Maia Sandu. Să zicem, cine l-a tras de limbă pe liderul formațiunii ca să declare că formațiunea pe care o conduce nu va face alianță post-electorală cu două partide, să le spunem X și Y, cu șanse reale de accedere în legislativ, omițând cu desăvârșire să spună că nu va face alianță cu Blocul care cel mai mult le suflă în ceafă și care este și va fi pericolul numărul unu. La această întrebare se cerea un răspuns mai diplomatic, lăsându-se o portiță deschisă, deoarece unul din cele două partide, fie și declarativ pro-europene, ar putea să dețină voturile de aur. Adevărul este că celelalte partide pro-UE nu au șanse de accedere în parlament, deoarece din Blocul Împreună s-a ales, după cu spuneam, praful și pulberea, CUB-ul s-a compromis totalmente, iar alte formațiuni au fost și rămân la capitolul „și altele”, acumulând, conform sondajelor, mai puțin de unu la sută din sufragii. Pe de altă parte, înțeleg dezamăgirea politicianului Ștefan Gligor care a declarat recent că „…un front pro-european nu poate fi creat cu capul plecat, în brânci, cu partide politice decapitate prin modificările adoptate de PAS recent, așa cum s-a întâmplat în cazul Platformei DA, care a preferat să facă ceea ce este mai ușor și comod decât să facă ceea ce corespunde interesului național al Republicii Moldova”. Are dreptate Ștefan Gligor, drept dovadă fiind locurile 42 și 47 acordate de PAS celor de la Platforma Dreptate și Adevăr or, cei „veniți cu capul plecat” sau „în brânci” meritau locuri mult mai în față, fiindcă reprezintă o formațiune cu priză la electorat… Este adevărat și faptul că pe dreapta își face loc și Blocul electoral „Unirea Națională”, ca expresie politică a forțelor unioniste reunite și cu personalități notorii din diverse domenii. Îmi doresc foarte mult ca această construcție să fie una de bun augur și să dovedească, în termeni foarte restrânși, să devină o alternativă sănătoasă actualei guvernări, să acceadă în legislativ și, drept consecință, să nu mai avem nevoie de voturile de aur a celor care nu vor vota pentru continuare cursului pro-UE nu din convingere, dar din interes.
În fine, în scurtul timp de până la alegerile din toamnă o să strig în gura mare că aceste alegeri nu sunt despre Maia Sandu și despre cutare partid, despre locurile pe listă și despre orgolii, despre cum vom încropi salvatoarea majoritate, în brânci sau cu capul plecat. Aceste alegeri sunt despre prezentul și viitorul copiilor, nepoților și strănepoților noștri. La 28 septembrie or mergem cu lumea bună, or urmăm calea Georgiei. O a treilea cale nu există!
