Tableta de vineri
După ce în Raportul Comisiei Europene privind extinderea s-a menționat că Republica Moldova a obținut un progres fără precedent, iar Comisia Europeană a adoptat, în această săptămână, Pachetul anual de extindere și a declarat că Republica Moldova a îndeplinit condițiile pentru deschiderea a trei clustere de negocieri există motive plauzibile de satisfacție precum că suntem lideri printre ceilalți pretendenți la aderare. Or, „…dacă în anul 2023, la prima evaluare, aveam șapte capitole în fază incipientă și doar două cu nivel moderat de pregătire, în 2025 deja nu mai avem niciun capitol în fază incipientă și o treime din capitole cu nivel moderat sau mai bun de pregătire. Acesta este un progres fără precedent”, vorba doamnei Cristina Gherasimov, viceprim-ministra pentru Integrare Europeană.
De altfel, optimismul domniei sale este împărtășit de președinta Maia Sandu, care a salutat succesele obținute și a accentuat că suntem pe drumul corect spre aderare, dar și de înalți oficiali europeni gen președintele Consiliului European, Antonio Costa, care a vorbit în termeni laudativi despre Republica Moldova care, în comparație cu alte țări aspirante la aderare „a făcut progrese impresionante în 2025, demonstrând determinare și maturitate instituțională”. Fără îndoială, mai urmează încă foarte multe de făcut, dar cu eforturi comune am putea închide negocierile în termenele care au fost vociferate, adică până în anul 2028. Fără îndoială nu va fi ușor, dar planurile noastre, cum au menționat mai mulți oficiali, nu sunt doar ambițioase, dar și realizabile.
Și dacă în exterior suntem priviți bine, chiar dacă înțelegem că nu suntem Feți Frumoși și Elene Cosânzene și că deseori suntem neteziți pe cap „în avans”, pe interior avem nevoie de remontat mai multe lucruri și de rezolvat mai multe probleme, care ar putea fi o piedică serioasă în calea spre integrare. Parlamentul și executivul sunt instituțiile care, prin activitatea lor, sau vor face să ne crească aripi, sau ne vor turna plumb în picioare. Nu de alta, dar notele primite de la Bruxelles și din alte capitale europene vor demonstra niște tendințe, iar ceea ce vom face aici, la noi acasă, va fi o reflectare a realităților din teren. În acest context, la umila mea părere ar exista patru direcții/probleme care necesită rezolvare/soluționare (când zic aceasta nu am în vedere clustere de negocieri și capitole care trebuie implementate, dar niște acțiuni pasagere acestor procese), pentru ca la momentul oportun să fim pregătiți și pentru ca să nu turnăm apă la moara euro-pesimiștilor și a celor care, vorba premierului Alexandru Munteanu, doresc ca această guvernare să fie un eșec.
UNU. Faptul că în Programul de guvernare, prezentat de executiv nu se amintește, în nici un fel, despre relațiile de colaborare pe multiple planuri dintre Republica Moldova și România pentru mine rămâne o nebuloasă – ori este vorba despre o scăpare regretabilă (dacă în astfel de documente poate fi vorba de așa ceva), ori autorul/autorii Programului au decis că acest lucru este atât de firesc, încât nu mai trebuia specificat adăugător. Oricare ar fi fost motivul, această scăpare deja ne costă, fiindcă o parte din clasa politică și presa de la București, în special cea de sorginte suveranistă are un motiv plauzibil de a fi supărată, cel puțin. Bine măcar că, înaintea primei ședințe a nou-alesului cabinet de miniștri de la Chișinău, premierul Alexandru Munteanu a declarat că prima sa vizită oficială o va face la București…
DOI. Marea problemă care a avut-o fosta guvernare și, în special, legislativul, a fost slaba comunicare (uneori chiar lipsa totală) cu cetățenii. În pofida faptului că mereu a avut ce spune oamenilor, și nu doar când era vorba despre succesele pe plan extern, dar și pe interior, autoritățile parcă luau apă în gură. Cu părere de rău, primele săptămâni după alegerile parlamentare și instalarea noului guvern nu arată semne că lecția a fost învățată și că cei de la conducere să fi înțeles un lucru simplu – oamenii, în pofida aparențelor, cred uneori mai mult în cuvinte decât în fapte. Mai cu seamă că o să fie vorba despre gestionarea a 1,9 miliarde de euro care ar trebui să stârnească efecte nu ca sumă de bani exorbitantă, dar și ca rezultat ce va ține de îmbunătățirea vieții oamenilor.
TREI. Peste aproximativ doi ani vom avea alegeri locale generale și, în acest context, reforma teritorial-administrativă trebuie să fie printre prioritățile guvernării. Ținând cont de faptul că ne dorim semnarea acordului de aderare la Uniunea Europeană până în anul 2028 nu ne mai putem permite luxul ca următoarele alegeri locale să fie organizate în cele circa 900 de primării și 32 de raioane existente în prezent. Și dacă amalgamarea voluntară bate pasul pe loc sau, mai exact, poate fi considerată un eșec, este nevoie de niște decizii urgente, fie acestea „revoluționare” și nepopulare, dar unicele de a trece de la raioane la alte construcții teritorial-administrative, mai compacte și mai eficiente. Chiar dacă unii baroni locali se vor opune cu vehemență, găsind o sumedenie de argumente în folosul actualei orânduiri, care are sub aripa sa o armată întreagă de funcționari cu mape și ștampile, dar fără mare rost. În această ordine de idei este necesar și, bineînțeles, de a rezolva conflictul transnistrean și de a reîntoarce la normalitate situația din UTA Găgăuzia.
PATRU. În următorii trei ani societatea moldovenească în general și clasa politică, în special trebuie să muncească la identificarea unei persoane care ar putea candida la președinția Republicii Moldova, după ce actuala președintă, Maia Sandu, nu va mai avea dreptul să candideze. Această misiune pare una dificilă, poate cea mai dificilă dintre toate cele patru, fiindcă „nasc și la Moldova oameni”, dar acești oameni trebuie identificați și promovați din timp, dar nu atunci când alegerile vor bate la ușă.
În fine… Noi mereu am fost nemulțumiți și supărați pe ceea ce avem, mereu am crezut că merităm mai mult decât avem, dar acum stelele pe cer parcă s-au aranjat cum trebuie și depinde de noi cum vom putea gestiona situația creată. Acum Dumnezeu nu doar ne-a dat, dar ne-a pus și în tolbă.
Iar faptul că astăzi, Președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, va susține un discurs în Parlamentul de la Chișinău nu trebuie doar să ne onoreze, dar și să ne responsabilizeze. Poate sună c-am patetic, dar oportunitățile și perspectivele care ni se deschid merită orice superlative.
