TABLETA DE VINERI.
De vinerea trecută până vinerea aceasta s-au întâmplat mai multe evenimente demne de acest colț de pagină, dar spațiul alocat pentru Tabletă este limitat și, implicit, este imposibil să acoperi întreaga gamă de informații/declarații/afirmații/zvonuri care au inundat spațiul public. Cu toate acestea, nu este nici o problemă, or multe evenimente sunt cu bătaie lungă și va trece ceva vreme până când acestea vor fi elucidate până la capăt și până când „vor sări surcele” din cine trebuie. Bunăoară, reținerea pentru 72 de ore a ex-președintelui Igor Dodon și a unora dintre rudele sale este și va fi o pâine de mâncat pentru toată lumea. Pe de o parte, capetele de acuzare aduse baronului de la Sadova nu sunt de neglijat — corupere pasivă, acceptarea finanțării partidului politic de către o organizație criminală, trădare de patrie, îmbogățire ilicită (ce alte învinuiri ar putea fi mai strașnice pentru oricare, darămite pentru un politician?). Pe de altă parte, nu în toată ziua cineva bănuit de o fărădelege se „îndoapă” cu recipise, pentru a ascunde probele.
În acest context, pentru a rămâne în trend și pentru a elucida măcar unele din temele care ne-au captat atenția și care ne-au „deranjat” somnul vă propun spre lecturare două teme — supărarea unei persoane suspuse de la Kremlin pe autoritățile de la Chișinău și demisia unui înalt demnitar rus, care nu este de acord cu politicile promovate de țara sa… Altfel, vorbisem anterior despre discreditarea unor litere și simboluri de către invadatori, dar nu m-am gândit că acest proces va degenera într-atâta, încât și în limbajul diplomatic vor apărea niște fisuri regretabile. Un exemplu elocvent în această ordine de idei este derapajul purtătoarei de cuvânt a Ministerului Afacerilor Externe de la Moscova, Maria Zaharova (de altfel, o portavoce slobodă a Kremlinului, cu consecințele de rigoare), care s-a supărat pe Maia Sandu pe motiv că președinta RM i-a transmis omologului din Piața Roșie că „…noi nu avem nevoie de felicitări, avem nevoie de pace”. Adică, cuvântul „pace” a devenit unul de ocară și, Doamne ferește, ar putea fi scânteia care să aprindă focul. Cu adevărat, nebănuite sunt căile Domnului și fără margini este prostia omenească! Or, una este să arestezi o bătrânică activă care dorește… pace și alta este să pui la îndoială tendința la pace a unui șef de stat, fie el mic și… neascultător.
Apropo, despre Domnul. În Federația Rusă circulă un proiect de modificare a regulilor ortografice ale limbii ruse, care prevede că cuvântul „Dumnezeu” trebuie scris cu majusculă, la fel ca numele apostolilor, profeților și sfinților. Cică, inițiativa de a modifica regulile de scriere a limbii ruse aparține însuși lui Putin și, vorba ceea, astfel de proiecte se execută, nu se discută. Nu știu dacă celui vizat îi place o astfel de abordare, dar Domnul, cu siguranță, n-ar avea nevoie de jertfe din partea unor oameni fără… Dumnezeu.
Cel de-al doilea subiect care mi-a atras atenția a fost decizia unui înalt demnitar al Ministerului rus de Externe, reprezentant al Rusiei la ONU, de a demisiona și de a denunța „războiul agresiv declanșat de președintele Vladimir Putin în Ucraina”. Este adevărat că aceasta nu este prima voce curajoasă care își exprimă sentimentul de rușine de ceea ce s-a început la 24 februarie și continuă până în prezent, dar la fel de adevărat este faptul că declarațiile antirăzboi ale unor artiști, politicieni de opoziție, oligarhi sau pur si simplu oameni de rând, cu mintea limpede, sunt importante, dar și mai importantă este vocea unui diplomat, care cunoaște lucrurile din interior și care nu procedează sub influența emoțiilor sau pentru a fi în rând cu lumea bună. Probabil, pe acest Boris Bondarev l-a ajuns cuțitul la os, dacă și-a permis îndrăzneala să vorbească despre „minciunile și neprofesionalismul” în creștere din cadrul Ministerului rus de Externe și să-l vizeze în special pe ministrul de Externe Serghei Lavrov, despre care a spus că ”în 18 ani, a trecut de la un intelectual profesionist și educat… la o persoană care transmite constant declarații contradictorii și amenință lumea (adică și Rusia) cu arme nucleare!”. Ce-i drept, nu se cunoaște care va fi viitorul acestui diplomat (și, în general, dacă acesta are un viitor!) și dacă Putin și K vor respecta acest drept la opinie, dar nu există prea mult loc pentru iluzii. Istoria cunoaște exemple când astfel de curajoși au terminat-o nu prea bine.
De altfel, nu se știe care va fi finalitatea și în cazul reținerii lui Dodon. Nu de alta, dar când Dvs. citiți această Tabletă, acesta ar putea fi la libertate (au expirat cele 72 de ore). Urmează să vedem cum vor derula evenimentele și din cine „vor sări surcele” (de la Dodon cetire — campania electorală din anul 2016) — or, cunoaștem mai multe cazuri când totul a început en-fanfare, dar s-a terminat cu un, să am pardon, fâs ordinar.