România nu e străină de iernile foarte geroase. Dacă acum câteva sute de ani erau atât de dure încât îngheța până și Dunărea, nici secolul XX nu a fost unul din care să lipsească gerurile năprasnice. Potrivit celor de la TVR, iernile din anii 1929, 1942, 1954 și 1967 au fost unele teribile, atât prin temperaturile scăzute, cât și prin cantitățile uriașe de zăpadă care au căzut.
Prima dintre ele, cea mai grea din perioada în care România era regat, a venit spre sfârșitul perioadei “normale” de iarnă, la mijlocul lui februarie 1929. Temperaturile au scăzut atunci la minus 30 de grade în munții din Țara Bârsei, în timp ce în Capitală s-au înregistrat “doar” minus 24 de grade Celsius. Următoarea iarnă “criminală” din secolul trecut a venit în 1941-1942. Și nu a fost o iarnă care a afectat România, ci întreaga Europă. Printre altele, această iarnă a salvat, probabil, Uniunea Sovietică de la distrugere în fața Germaniei lui Hitler. Atunci, avântul armatelor naziste care îi “spulberaseră” pe sovietici în prima fază a fost oprit de “generalul iarnă”, iar Armata Roșie a putut să se redreseze și să înceapă contraofensiva care s-a terminat doar prin cucerirea capitalei inamice.
Dincolo de a schimba istoria, iarna lui 1942 a fost resimțită puternic în România. Aceasta a fost iarna în care s-a înregistrat recordul absolut în materie de frig în țara noastră — minus 38.5 grade Celsius, consemnată lângă Brașov. Puține ierni au produs însă o impresie atât de puternică precum a făcut-o iarna lui 1954, rămasă în istorie ca iarna “marelui viscol”, din cauza zăpezii care a acoperit total capitala București și cele mai multe dintre localitățile României din partea de sud. Cu un vânt de 126 de kilometri pe oră și ninsori abundente, au apărut imediat troiene uriașe, unele de peste 5 metri în București. Este și prima “super-iarna” televizată, într-o vreme când apăruseră tot mai multe televizoare. Atunci, autoritățile chiar au făcut apel la populație pentru a ajuta la deszăpezire. Sunt memorabile pozele în care tramvaiele au reînceput să circule prin adevărate “tuneluri” săpate în zăpadă, tuneluri ale căror margini depășeau înălțimea mijloacelor de transport.
13 ani mai târziu, în iarna lui 1966-1967, povestea s-a repetat, iar zăpada a ajuns la 3-4 metri înălțime, astfel încât “tunelurile” au reapărut. O altă iarnă din această categorie, cea din 1984-1985, nu a fost doar friguroasă, cu temperaturi ce s-au “dus” iarăși sub -30 de grade, ci și extrem de lungă, durând până aproape în aprilie… 10 ani mai târziu, în 1995-1996, deși temperaturile nu au fost atât de scăzute, iarna a durat din 4 noiembrie până în 16 aprilie, adică până de Paște, care a căzut în acea luna atunci. Această iarnă a fost un record climatic, fiind iarnă cu cea mai lungă durată de menținere a stratului de zăpadă, în unele părți ale României fiind de 170 de zile.
În secolul XXI, în ciuda încălzirii globale, nu s-au terminat iernile geroase. Deocamdată, 2014 deține recordul la acest capitol, dar secolul e abia la început. (SURSA: TVR)
