Cu cât mai aproape este ziua alegerilor parlamentare, cu atât mai imprevizibile sunt acțiunile clasei noastre politice și cu atât mai sofisticate (la prima vedere) și banale (la a doua vedere) sunt capcanele în care nimeresc unele partide în general și unii deputați în particular. Astfel, ultima, dar probabil nu cea din urmă, capcană în care a nimerit opoziția noastră parlamentară este propunerea venită din partea majorității parlamentare (aici și mai departe voi opera doar cu noțiunile de ”opoziție” și „guvernare”, pentru a nu face publicitate sau pentru a nu aduce, Doamne ferește, un prejudiciu unei sau altei formațiuni politice) cu privire la proiectul de lege ce prevede modificarea Constituţiei, prin introducerea sintagmei „Orientarea strategică a Republicii Moldova este integrarea europeană”. S-ar părea că toată lumea care-și dorește un viitor european ar trebui să aplaude inițiativa guvernării și să sară în sus de bucurie, dar… Vedeți și Dumneavoastră că nu-i tocmai așa și, ironia sortii și culmea culmelor!, modificării Constituției se opun tocmai partidele și deputații neafiliați, care au declarat, în repetate rânduri, că doresc aderarea RM la UE.
Aici trebuie să dau o explicație obligatorie: personal am fost și sunt adeptul aderării la UE și nu-mi voi permite niciodată să vorbesc la această temă cu ironie ori sarcasm, de aceea rândurile care le veți citi în continuare este opinia mea fermă și foarte responsabilă… Așadar, avem noi oare dreptul să considerăm că fracțiunile parlamentare și deputații neafiliați de orientare pro-UE au schimbat brusc macazul și nu-și mai doresc aderarea? Bineînțeles că nu. Sau putem noi oare să-i suspectăm pe acei care tot timpul au mimat dragostea și respectul față de UE, în realitate făcând tot posibilul ca visul nostru european să nu mai devină realitate, că sunt sinceri în acțiunile lor? Bineînțeles că nu. De aici și concluzia: unii au pus o capcană, care numai cel orb nu o vede, iar alții s-au lăsat prinși în această capcană ca niște șoricei. Să-mi fie iertată această comparație, dar oare nu cunosc acești deputați și aceste partide că în perioada preelectorală partidele politice sunt mai mincinoase și mai fățarnice ca oricând?
În loc să le facă guvernanților o surpriză de proporții și să spună „DA!”, eurooptimiștii noștri se pare că vor rata o nouă șansă de a-și reitera pozițiile și de a da un bobârnac celor care spun una, dar fac alta.
Astfel, oricât ar fi de paradoxal, autorii inițiativei și-au atins scopul: colegii lor pro-europeni din legislativ au declarat în unison „Nu! Nu! Nu!” și prin aceasta au demonstrat că clasa noastră politică continuă să fie extrem de naivă și să calce pe greblă. În loc să le facă guvernanților o surpriză de proporții și să spună răspicat „DA!”, eurooptimiștii noștri se pare că vor rata o nouă șansă de a-și reitera pozițiile și de a da un bobârnac celor care spun una, dar fac alta. În loc să arate UE că au mai rămas în Republica Moldova și oameni cărora le pasă și care cred sincer în viitorul european, parlamentarii noștri de orientare vestică au intrat în hora guvernării. Nu știu dacă acei cu inițiativa au crezut în acest succes, în acest cadou preelectoral extrem de prețios, dar faptul că tactic au procedat ireproșabil este incontestabil. Acum guvernarea are toate motivele să-și frece palmele de plăcere — vedeți, domnilor europeni, noi ne dorim cu adevărat aderarea, iar partidele pe care voi le susțineți procedează altfel! Or, nu trebuie să fii cu stea în frunte ca să înțelegi un lucru simplu: autorii ideii au prevăzut un asemenea scenariu și acum vor trâmbița, la stânga și la dreapta, că ei și-au dorit aderarea, dar nu au putut acumula cele 67 de voturi tocmai din cauza… pro-europenilor. Iar de aici și până la schimbarea vectorului extern este mai puțin de un pas.
Pe de altă parte, este ușor de înțeles dorința partidelor din opoziția pro-europeană de a modifica și articolul 13 din Constituție și de a scoate de la ordinea zilei o problemă care continuă să ne dezbine, dar… crede cineva că politicienii alde Lupu ar putea cădea în „capcană”? Eu, bunăoară, demult nu-mi fac iluzii și nu cred că în viitorul apropiat se vor găsi 67 de „curajoși” care să apere limba română și să facă modificările corespunzătoare în Constituție… Astfel, opoziția noastră parlamentară (cu excepția socialiștilor și a comuniștilor) a avut o șansă bună de a vota propunerea guvernării și de a-i mai scoate încă o dată în vileag pe acei care gândesc românește, dar vorbesc moldovenește… Sau, poate, cine știe, ieri deputații pro-europeni au fructificat această șansă și mi-au dat mie motive să-mi pun cenușă pe creștet?
