TABLETA DE VINERI
Dacă până acum formațiunile politice și candidații la funcția de președinte al Republicii Moldova se tatonau unii pe alții sau se hârâiau ca, pardon, câinii printre gard, începând cu ziua de miercuri (21 august), concurenții electorali se transformă din virtuali în reali pretendenți la funcția pe care o ocupă astăzi Maia Sandu. Acești subiecți sunt obligați de lege să se înregistreze la Comisia Electorală Centrală drept candidați la primul fotoliu în stat sau participanți la Referendumul constituțional din 20 octombrie.
De altfel, rămâne de văzut dacă acei vreo 15 candidați anunțați (mulți dintre ei, vorba unui coleg, fără nici o șansă) vor rămâne pe poziții și, după măsurarea lungului nasului, vor decide să meargă pe principiul olimpic și să se facă de rușine în fața familiei, prietenilor, membrilor de partid (mulți dintre care vor vota, pun mâna în foc, pentru un alt candidat decât colegul lor, înaintat cu atâta patos și fanfaronadă) și, nu în ultimul rând, în fața puținilor alegători care chiar au crezut în poveștile lor, frumoase, dar cu un sfârșit cu semnul minus. Ce-i drept, deja unii dintre ei și-au reconfirmat intențiile și, probabil, când citiți această Tabletă, sunt și din acei care au „intrat în linie dreaptă” în lupta pentru locul mult râvnit. Ba mai mult, sunt și candidați care au apucat taurul (zimbrul) de coarne și-i dau foc la ghete, considerând că lumea nu poate face diferența dintre intențiile sănătoase și cele bolnave. Bunăoară, unui fost prim-ministru, fost judocan și boxer (!!!) i s-a trezit interesul față de fotbal și de cea mai galonată echipă din dreapta Nistrului. Cică, împreună cu un grup de prieteni din România (eu chiar nu-mi imaginez cum candidatul în cauză ar putea avea prieteni în România), acesta este gata să ducă formația din strada Butucului în Liga Campionilor, nici mai mult, nici mai puțin. Îmi vine greu să cred că așa ceva se poate întâmpla sub bagheta celuia care a dus la pierzanie stadionul republican, dar și mai tare îți este jenă de doi fotbaliști legendari români care și-au pus numele la bătaie. Nu de alta, dar acest „salvator și îmblânzitor de zimbri” mereu a fost cu ochii spre Moscova și nu văd cum ar putea să-și schimbe optica și năravurile. Sau, să zicem, grupulețe de popi au demarat procesul de trepădare la Kremlin pentru a primi indicații de la mai-marele lor, cum ar putea deturna RM de pe drumul integrării în UE și pentru a reveni acasă cu buzunarele pline. Cel puțin aceasta afirmă unii ziariști cu cerul gurii mai negru. În acest caz patologic speranța este în enoriașii care știu să aleagă binele de rău și adevărul de minciună.
Pe de altă parte, și acei candidați care sunt făcuți din alt aluat decât putiniștii nu sunt mai pragmatici și mai adecvați în ceea ce privește șansele lor de a accede la președinție. Este incredibil cum atâta lume politică (bună, de altfel) s-a unit împotriva actualei președinte și cum Maia Sandu a putut (involuntar) să unească pe Tanda cu Manda și a putut (involuntar) să le dea o palmă usturătoare mai multor „bărbați ai neamului” care se hrănesc cu iluzii și trăiesc din dezamăgiri. Am spus-o, repet și sunt gata să strig în gura mare că unii dintre ei (dar nu mulți) nu sunt mai răi decât Maia Sandu și chiar merită această funcție, dar conjunctura este de așa natură că șansele lor sunt minime, chiar pentru a accede în turul doi (dacă acest tur doi va fi, eventualul concurent al doamnei Sandu va fi, cel mai probabil, omul Moscovei). Ce să-i faci dacă electoratul nostru este așa cum este, iar alegătorii conștienți (nu neapărat și cei mai bine pregătiți din punct de vedere politic) nu sunt gata să schimbe pasărea din mână pe cioara de pe gard. Or, tentativele de a se autocurăța (delimita de foștii colegi) ale unora nu sunt doar tardive, dar și lipsite de orice izbândă. Eforturile lor de a merge pe altă cale sunt înțelese, dar dezamăgirea va fi mai mare decât așteptările, fiindcă nu poți cere de la oameni mai mult decât aceștia pot să dea.
Și încă ceva. Să admitem că Maia Sandu este „răul pe Pământ” și că toți contracandidații ei sunt nu altceva decât întruchiparea „binelui și deșteptăciunii”, și atunci de ce unii dintre ei sunt gata să jertfească viitorul Republicii Moldova numai pentru a discredita și boicota Referendumul, rezultatele căruia vor avea impact nu doar asupra doamnei președintă, dar și a copiilor, nepoților și strănepoților celor care astăzi, din răutate și interese înguste, sunt gata să instaureze aici, în Basarabia, haosul și sărăcia. Sau, poate, este vorba despre niște cameleoni care vor vota cum trebuie — vorba ceea, îi mai aproape cămașa (interesul propriu) decât părinții (interesul Moscovei)…
În fine, amintesc celor care nu au știut sau au uitat că pe 20 octombrie în RM vor avea loc alegeri prezidențiale și un referendum constituțional privind aderarea RM la UE. În cadrul plebiscitului cetățenii cu drept de vot vor răspunde la întrebarea: „Susțineți modificarea Constituției în vederea aderării RM la UE?”.
Și acest răspuns nu poate fi altul decât „DA!”.
