Tradiționalul semi-maraton New York City Half Marathon, care a fost organizat duminică, pentru a douăzecea oară, pe lângă multe alte particularități a avut una care ne vizează direct pe noi, sorocenii. Or, printre cei circa 30.000 de participanți a fost și o singură atletă cu prenumele Iana, originară din Soroca, care actualmente locuiește la New York.
Povestește Iana IANCOVSCHI: „Nu m-am considerat niciodată o alergătoare, dar practicam alergatul cel puțin o dată pe săptămână. M-am înscris mai mult în glumă, împreună cu o prietenă, gândindu-ne că ar fi frumos să ne antrenăm împreună și să alergăm semi-maratonul cât timp locuim ambele în New York. Eu am fost acceptată, iar prietena nu a avut noroc să fie acceptată. După ce am primit „verde” de la organizatori timp de aproape trei luni mă trezeam la 5:30 pentru a începe antrenamentul la 6:30, de șase ori pe săptămână. Programul includea trei antrenamente de forță, două alergări pe distanță scurtă și intervale, plus o alergare pe distanță lungă o dată pe săptămână, mărind distanța cu 1–2 km în fiecare săptămână… Această experiență mi-a trezit o admirație enormă pentru toți alergătorii de maraton. Am realizat cât de mult efort, disciplină și consecvență presupune acest sport ca și toate celelalte sporturi, îndeosebi cele de performanta. Practic îți construiești o mare parte din viață în jurul antrenamentelor: programul zilnic, orele de somn, alimentația și recuperarea sunt toate organizate astfel încât să susțină alergarea.
De două ori înainte de semi-maraton am alergat această distanță într-un timp mai lung, pentru a-i arăta corpului meu că poate. În ziua cursei știam că pot – mai făcusem asta. Singurul lucru care mă stresa era faptul că făcusem febră și frisoane cu două zile înainte de cursă și îmi era foarte greu să mă mișc în acea zi. Totuși, a fost minunat să realizez cât de puternic este corpul meu. Și-a revenit a doua zi, iar la cursă am avut un rezultat deosebit: 2 ore, 12 minute și 8 secunde – cel mai bun rezultat al meu de până acum.
Altfel, primii 10 km s-au simțit foarte bine. Am admirat priveliștile și mă simțeam energică. Cel mai greu mi-a fost între km 11 și 14. Era un sector fără spectatori – doar alergătorii, drumul și priveliștea. Știam că la km 15 mă aștepta soțul meu, iar acest lucru m-a ajutat să continui în același ritm. Cu siguranță susținerea contează enorm – îți oferă un fel de boost de energie greu de explicat… Este impresionant să vezi că această zi nu este importantă doar pentru alergători, ci și pentru oamenii care locuiesc în New York. Mulți ies în stradă pentru a-i susține pe participanți, indiferent dacă cunosc sau nu pe cineva din cursă. Strigă, aplaudă și încurajează pe toți cei care aleargă. Mulți aduc bannere cu mesaje de susținere sau glume care te fac să zâmbești și îți dau un plus de energie exact când ai cea mai mare nevoie. Pe la km 16 am simțit acel val de energie despre care mulți alergători vorbesc – „runner’s high” – nu exista un termen exact in limba română. Alergam spre Bryant Park, îndreptându-mă spre Times Square, și am avut acel val de energie care îmi tăia respirația și îmi aducea lacrimi în ochi. Este un val neașteptat de energie și emoție care apare după mult efort. Deși eram deja obosită, pentru câteva minute alergarea s-a simțit mai ușoară și aproape euforică. Încercam să controlez emoția prin respirații scurte. A fost un moment unic și foarte special.
În Times Square m-au așteptat prietenele mele, care mi-au oferit și ele o susținere enormă. Alergând prin Times Square încercam să memorez acest moment unic și să-l savurez din plin. Uneori aveam senzația că trăiesc un vis. Finishul a fost în Central Park, unul dintre cele mai faimoase parcuri din lume. Acolo simți deja că ești aproape și trebuie să dai ultimele puteri pentru a ajunge la final. La finiș nu te pot aștepta prietenii și familia, pentru că sunt prea mulți oameni – zonele de întâlnire sunt mai departe. Dar senzația de „I did it” / „am reușit” este ceva cu adevărat unic. La final am primit și medalia de participare”.
Iana ne-a spus și despre câteva lucruri interesante despre acest semi -maraton:
*Semi-maratonul a avut prima ediție în 2006 și a devenit rapid unul dintre cele mai populare half marathon-uri din SUA și din întreaga lume.
*Deoarece cererea este mult mai mare decât numărul de locuri disponibile, pentru a obține un loc, mulți alergători trebuie să treacă prin loterie. Oamenii se înscriu online și sunt selectați aleatoriu. Cu fiecare an, numărul celor care aplică devine tot mai mare.
*Alergătorii pornesc din Brooklyn (Prospect Park) și ajung în Manhattan, terminând în Central Park.
*Este singura cursă care traversează renumitul Brooklyn Bridge (Podul Brooklyn) și anume pe partea destinată traficului auto. Pentru câteva ore, tot traficul de pe pod este oprit pentru a permite desfășurarea cursei. Acest lucru se întâmplă doar o dată pe an, cu ocazia semi-maratonului. Traseul New York City Half Marathon a fost modificat în 2025, când alergătorii au traversat pentru prima dată Brooklyn Bridge în loc de Manhattan Bridge.
*Un moment unic al cursei este când alergătorii trec prin Times Square, una dintre cele mai aglomerate intersecții din lume, complet închisă pentru mașini. În mod normal, Times Square este foarte rar închis complet pentru trafic. Există două momente principale în fiecare an când zona este închisă oficial pentru evenimente majore: Revelion și NYC Half Marathon (semi-maraton).
*De-a lungul traseului sunt mii de spectatori, muzică și voluntari care încurajează alergătorii. Oamenii ies în strada pentru a susține pe oricine care aleargă.
*Traseul combină poduri, cartiere urbane și parcuri, oferind alergătorilor o experiență deosebita a orașului New York.
Bravo, Iana! Exemplul tău ne-am dori să fie molipsitor, fiindcă în astfel de competiții nu contează locul ocupat la finalul cursei, dar sentimentul ca ai demonstrat și ție, și celor din jur că SE POATE!
