Tableta de vineri
Să nu creadă cineva că atentez, Doamne ferește, la înțelepciunea populară care spune că „unde-s mulți puterea crește și dușmanul nu sporește”, fiindcă este absurd să pui la îndoială ceea ce s-a demonstrat de atâtea ori și de atâta lume. Cu toate acestea, însă, sunt și cazuri când această axiomă este pusă la îndoială și nu pe motiv că nu ar fi corectă, dar din cauza că „mai aproape sunt dinții decât părinții”.
Or, am privit zilele acestea o emisiune la postul național de televiziune de la Chișinău, în cadrul căreia s-a pus în discuție viitoarea reformă teritorial – administrativă a Republicii Moldova și mi-am dat seama că autorităților le va fi greu să convingă lumea (în speță pe acei care astăzi dețin pâinea și cuțitul) că 32 de raioane și circa 900 de primării, cu toate „ingredientele” de rigoare (cabinete, automobile, secretare, calculatoare și atâtea altele) sunt prea multe pentru un teritoriu atât de mic ce ar însemna, de exemplu, 2-3 județe de talia Sucevei, Buzăului sau Bacăului. Pe unde mai pui că, peste mai puțin de doi ani vom avea alegeri locale generale și, dacă ne dorim să aderăm la Uniunea Europeană așa cum ne-am propus, ar fi bine să urgentăm reforma care înseamnă „mai puțini, dar mai buni”.
De altfel, autoritățile centrale au făcut primul pas spre consolidarea teritoriilor, numind acest proces amalgamare voluntară a unităților administrativ-teritoriale de nivelul întâi. Guvernul a aprobat proiectul de lege care prevede principiile, criteriile, condițiile și procedura de amalgamare voluntară, dar… Această procedură nu a mers prea departe și pe motiv, probabil, că multă lume a înțeles cuvântul „voluntară” la modul cel mai direct – adică, dacă dorești te amalgamezi, dacă nu dorești nu o faci. De aceia, la ziua de astăzi eu personal cunosc doar două cazuri de amalgamare voluntară, unul în raionul Fălești și altul în raionul Leova și de alt caz, soldat cu eșec, în raionul Ștefan Vodă, unde primarii din Volintiri și Copceac și-au dorit amalgamarea, iar cetățenii au fost împotrivă.
Primul caz reușit de amalgamare s-a produs în satele Hâncești, Călinești și Chetriș, raionul Fălești, unde s-a votat unanim (!!!) pentru amalgamare. „Aceste trei sate au o istorie comună. Nici măcar nu avem hotar între localități. Dacă trece un om străin crede că e doar un sat și nu trei. Noi inițiem procedura de amalgamare, dar este o cale lungă până la amalgamarea propriu zisă. În primăvara anului 2025 sper că va fi amalgamarea și alegerea unui primar”, declara pentru Europa Liberă, la acea perioadă, primara satului Călinești, Ala Procopciuc… Alt caz fericit este cel de la Leova, unde autoritățile și locuitorii centrului raional și a satelor Tochile-Răducani, Sârma și Sărata Răzeși au înțeles că amalgamarea voluntară a unităților administrativ-teritoriale poate aduce comunitățile mai aproape și oferă oportunitatea de a construi un viitor durabil și prosper pentru toată lumea. În rest…toată lumea își dorește să păstreze ștampila și mapa cu documente, care deseori nu depășesc statului de hârtii mutate dintr-un loc în altul – și deseori, atenție!, nu de o persoană, dar de câțiva colaboratori plătiți din banii publici.
Revenind la emisiunea despre care vorbeam mai sus, unul din participanți a accentuat faptul că, Uniunea Europeană nu obligă Republica Moldova să-și reformeze orânduiala teritorial-administrativă, ceea ce ar însemna să rămânem la ceea ce avem și să plătim în continuare o întreagă armată de funcționari, mulți dintre care fac doar figurație și ne amintesc de filmul de pomină a lui Ilf și Petrov, eroii cărora erau aidoma mișcării browniene, în care particulele se mișcă spontan și complet haotic. Când zic aceasta nu am în vedere neapărat funcționarii de la Consiliul raional Soroca (care sunt supărăcioși și în cazuri mult mai nevinovate), dar constat niște lucruri, la general. Nu de alta, dar imaginați-vă câte economii am face dacă în loc de 32 de raioane am avea doar 6-8 județe!
În fine, nu Uniunea Europeană, dar noi însăși avem nevoie să fim mai puțin, dar mai barosani, decât să fim mulți și bicisnici. Cu atât mai mult că nu peste mări și zări, dar în județul Alba este primăria Ciugud, iar în județul Constanța este primăria Peștera care au reușit să facă lucruri mari, cu angajați puțini. Cine nu mă crede să privească filmulețele documentare care pot fi găsite pe rețelele de socializare și care demonstrează că omul (primarul/funcționarul) sfințește locul și nu invers.
Adică, de ce ar trebui să descoperim noi bicicleta, dacă până la noi au făcut-o alții?
