Întrebarea dacă persoanele oarbe pot experimenta imagini vizuale în timpul viselor a fascinat cercetătorii de ani de zile. În ciuda incapacității lor de a vedea, persoanele nevăzătoare dețin totuși regiuni ale creierului asociate vederii. Așadar, acest lucru ar putea însemna că visarea în imagini nu este complet imposibilă pentru unele dintre ele.
Diferențe între cei născuți orbi și cei care și-au pierdut vederea mai târziu
Studiile arată că persoanele care și-au pierdut vederea la o vârstă mai târzie pot avea uneori experiențe vizuale în vise. Un studiu din 2014 a constatat că indivizii care nu s-au născut orbi, dar care au devenit nevăzători mai târziu, au raportat ocazional vise cu imagini. Aceste experiențe par să se bazeze pe amintirile din perioada în care aveau încă vedere. Totuși, cu cât pierderea vederii s-a produs mai devreme și cu cât persoana a trăit mai mult fără vedere, cu atât șansele de a experimenta imagini în vise au scăzut.
Pentru cei născuți orbi, visele se bazează mult mai mult pe alte simțuri, precum auzul, atingerea, gustul și mirosul. Conform cercetărilor conduse de Monica Gori, expertă în neuroștiințe cognitive, acest lucru face ca visele lor să fie diferite din punct de vedere senzorial față de cele ale persoanelor văzătoare.
Excepțiile și studiile contradictorii
În general, majoritatea studiilor sugerează că experiențele vizuale sunt absente în visele celor născuți orbi. Cu toate acestea, câteva cercetări mai recente au contestat această concluzie. De exemplu, un studiu din 2003 a identificat undele cerebrale asociate cu vederea în timpul somnului la persoane cu orbire congenitală. O altă cercetare din 2023, care a analizat visele a șapte persoane născute nevăzătoare, a inclus descrieri care ar putea fi interpretate ca „asemănătoare vederii.”
Rolul cortexului vizual și alte explicații posibile
Deși cortexul vizual al persoanelor oarbe poate fi activ în timpul viselor, acest lucru nu înseamnă neapărat că ele „văd” imagini. Acestă zonă a creierului, atunci când vederea este absentă, poate fi „recrutată” pentru alte funcții, cum ar fi prelucrarea informațiilor tactile sau auditive. Cercetătorii au descoperit că, în cazul celor care citesc Braille, stimularea cortexului vizual poate provoca senzații în degete, ceea ce demonstrează o reorganizare neuronală.
Totuși, unii experți sugerează că acest cortex poate genera o formă abstractă de reprezentare vizuală, chiar dacă persoana nu are experiență directă cu imaginile. Alte teorii includ ideea că somnul REM acționează ca un simulator virtual, ajutând creierul să dezvolte abilități complexe precum percepția și coordonarea motorie.
Impactul cercetării asupra vieții nevăzătorilor
Studierea modului în care persoanele nevăzătoare experimentează visele ar putea duce la noi metode de sprijinire a acestora. De exemplu, visele ar putea deveni un instrument pentru îmbunătățirea abilităților precum orientarea spațială. În plus, inteligența artificială ar putea analiza activitatea cerebrală în timpul somnului pentru a identifica similitudini între visele nevăzătorilor și ale celor văzători, ceea ce ar putea deschide noi direcții în reabilitare și educație.
Deși cercetările nu oferă un răspuns definitiv, ele evidențiază complexitatea creierului uman și felul în care acesta poate „vedea” dincolo de limita impusă de simțuri. Pentru persoanele nevăzătoare, visele ar putea rămâne un tărâm fascinant al imaginației, unde alte simțuri joacă rolul principal.
