Nina și Ion Cebotarean, un cuplu din raionul Soroca, satul Alexandru cel Bun, au ajuns la un moment remarcabil din viața lor: sărbătorirea a 50 de ani de căsătorie, cunoscută drept nunta de aur. Jumătate de secol petrecut împreună nu este doar o realizare personală, ci o mărturie a iubirii, respectului și înțelegerii reciproce.
Ion Cebotarean își amintește cu emoție acest drum lung parcurs alături de soția sa, mulțumind în primul rând lui Dumnezeu pentru binecuvântările primite.
„În primul rând, mulțumim lui Dumnezeu că am ajuns împreună, amândoi, la aceste vârste când le avem pe toate și am avut o viață fericită împreună. Ne-am înțeles întotdeauna, mai ales că mama (soția) e mai vorbăreață, poate mai mult la școală, dar acasă ne-am înțeles. Eu am știut că trebuie să fiu mai înțelegător și pot să mă mândresc cu fetele mele, care sunt trei la număr, toate au studii superioare, avem nepoței, gineri avem, iar ei sunt copii buni și deștepți. Suntem mulțumiți de viață. Soția îmi spune că, de când trăim împreună, nu le-am dat niciodată copiilor o palmă. Dacă aveam vreo problemă, mai ridicam tonul, dar nu am recurs niciodată la violență. Eu nu cred că este o metodă bună să lovești pe cineva, fie el copil sau adult.
De-a lungul vieții, am întâlnit doar oameni buni. Unii ar putea spune că există și oameni răi, dar cred că depinde de noi cum ne comportăm cu ceilalți. Caracterul fiecăruia este diferit, dar dacă ai un contact bun cu o persoană, ziua începe bine. Dacă te trezești dimineața și soarele răsare frumos, păsările cântă, chiar și când plouă, este bine. Plouă, uneori este furtună sau chiar inundații, dar, în general, ploaia aduce mai multe beneficii decât pagube. Anul acesta, de exemplu, plantele au suferit mult din cauza lipsei de apă, dar Dumnezeu le va îndrepta pe toate. Trebuie să ne mulțumim cu ceea ce avem și să tindem mereu către mai mult.”.
Nunta a fost sărbătorită în anul 1974, într-o zi cu mult soare și cu mulți invitați.
„Nunta noastră a fost pe 8 septembrie 1974. Eram încă studenți, eu pedolog-agrochimist, iar soția biolog. Nunta am făcut-o acasă, aici la Alexandru cel Bun, soția fiind din Mășeni, raionul Râșcani. A fost o zi frumoasă cu soare, au venit colegii noștri de la universitate, un autobuz de fete de la biologie, mai puțini băieți, dar au venit de la pedologie. Ne-am dus pe jos până la Volovița, unde am făcut câteva fotografii, iar apoi ne-am întors la casa noastră. A fost o nuntă veselă, cu studenți flămânzi care abia așteptau să înceapă toată veselia.
Am avut o viață frumoasă împreună, iar Dumnezeu ne-a ocrotit. Nu am avut parte de multe greutăți și am învățat că dacă ai o relație bună cu oamenii din jurul tău, totul merge bine. ”, ne-a spus domnul Ion.
Nina și Ivan s-au cunoscut în perioada studenției, iar povestea lor de dragoste a început într-un mod simplu, dar de neuitat.
„Viața ne-a oferit multe amintiri frumoase. Ne-am cunoscut în timpul facultății, unde mă rugase să îl ajut la unele lecții. Mă întrebase cum stau cu matematica superioară, i-am răspuns că cunosc foarte bine și că nu am nici o problemă cu ea. Mă rugase să-l ajut să o învețe. Apoi mi-a zis dacă dă testul pe nota 3 mă duce la restaurant, dacă sincer nici până în ziua de astăzi nu m-a dus. Locuiam în același bloc de cămine studențești, el stătea la etajul doi, iar eu la parter. Am început să ne cunoaștem mai bine și de atunci am rămas împreună. Am terminat facultatea, iar apoi, în anul cinci, ne-am căsătorit și de atunci, suntem împreună, cu ajutorul lui Dumnezeu”, povestește doamna Nina.
Viața lor de cuplu nu a fost lipsită de provocări, dar în fiecare moment, au avut unul pe celălalt alături. Cea mai mare bucurie a lor sunt nepoții, șase la număr.
” Acum, eu nu mai sunt în cea mai bună formă, dar soțul meu mă ajută mult. Nu mai pot merge bine din cauza unei boli ereditare, dar sunt mulțumită de viață și de copiii noștri. La nunta noastră de aur, totul a fost frumos, mulțumită lor. Am șase nepoți și sunt foarte fericită cu ei. Unul dintre nepoți este mic, are doar doi ani și este foarte jucăuș, am impresia că bomboană mai dulce ca el nu-i, când îi cer un pupic, fuge, dar eu îl prind și oricum îl pup. Datorită soțului sunt ceea ce sunt astăzi și îi mulțumesc foarte mult. ”, ne-a spus dumneaei.
Pentru familia Cebotarean, viața nu a fost despre bogății materiale, ci despre clipele de fericire împărtășite împreună. Nina și Ion au petrecut mulți ani lucrând la Stoicani, unde Ivan a fost președinte timp de 13 ani.
„Foarte mulți ani am lucrat la Stoicani, unde la fel am amintiri frumoase, am fost președinte timp de 13 ani. Când visez, mă văd întotdeauna la Stoicani, nu la Consiliul Raional unde am lucrat mulți ani. Acolo am făcut lucruri importante și am colaborat cu oameni deștepți și harnici. ”, povestește domnul Ion.
Chiar și în momentele simple, cum ar fi excursiile în pădure alături de familie și prieteni, viața lor a fost plină de bucurii.
„Îmi amintesc multe momente frumoase. Ne trezeam devreme să mergem la lucru și totul se făcea cu bucurie. Timpul a trecut repede, dar am avut parte de amintiri bune. Ne plăcea să ne ducem la pădure vara, împreună cu prietenii și familia, eram studenți, iar pădurea era locul nostru de relaxare. Un cumnat cânta la armonică, ne adunam toți în jurul lui și îl ascultam cu mare drag cum cânta. Erau momente simple, dar pline de bucurie.”, ne-a spus dumnealui.
La finalul discuției, domnul Ion, rezumă întreaga viață de om la o propoziție pe cât de simplă, pe atât și de profundă ca sens „Fericirea cea mai mare este să te naști pe acest pământ, să trăiești frumos și să ai alături oameni buni”.
