Astăzi creștinii ortodocși de stil vechi o prăznuiesc pe Cuvioasa Muceniță Evdochia Samarineanca. Sfânta Evdochia a trăit pe vremea împărăţiei lui Traian în cetatea Iliopolei din Liban.
A fost o femeie frumoasă și bogată care și-a trăit tinerețea în desfrâu până când, auzind un monah vorbind despre credința cea adevărată, s-a pocăit și a fost botezată de către episcopul Teodot. Atunci, şi-a împărţit toată averea săracilor și s-a dus într-o mănăstire, unde se povestește că ar fi făcut multe și neasemuite minuni. A fost martirizată pentru credința ei în Hristos.
Din tradiţia bătrînilor se spune că începînd cu ziua de azi, primăvara intră în drepturile sale, fiind data de 1 martie (stil vechi), după calendarul bisericesc, de regulă în perioada sărbătoririi Sf.Mc.Eudochia, timpul este foarte instabil deseori însoţit de ploi,ninsori sau lapoviţă, pentru aceasta bătrânii şi spuneau precum că „baba Odochia îşi scutură cojoacele”, adică se termină iarna.
Legenda spune că Dochia, sau cum mai este numită în popor Baba Odochia, ar fi fost fiica regelui dac Decebal. Traian, cuceritorul Daciei se îndrăgosteşte de Dochia. Aceasta refuză să i se alăture şi se refugiază împreună cu a ei popor pe muntele considerat sacru de către daci, Ceahlău. Dându-şi seama că nu poate scăpa de patima lui Traian îi cere ajutor zeului suprem Zamolxis, care o transformă împreună cu turma sa în stâncă.
O altă variantă povesteşte despre Baba Dochia care a avut un fiu, pe numele său Dragobete care s-a căsătorit împotriva dorinţei ei. Pentru a-şi necăji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat acesteia un ghem de lână neagră şi a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă.
Fata a încercat să spele lâna, dar chiar dacă degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea tot neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la soţul iubit, a început să plângă. Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Hristos i-a apărut în cale şi i-a dat o floare roşie, spunându-i să spele lâna cu ea. Mulţumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna şi a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită că a reuşit să ducă la bun sfârşit această sarcină grea fata se întoarce acasă.
Auzind povestea fetei, Baba Dochia se înfurie crezând că este primăvară, deoarece Mărţişor îi putuse oferi o floare fetei. Porneşte îmbrăcată în 12 cojoace în căutarea primăverii. Baba Dochia începe să se scuture de cele 12 cojoace, cu care s-a îmbrăcat când a plecat cu oile la munte. Se spune că, de fapt, cele 12 cojoace simbolizează şase zile bune şi şase rele. Legenda babei Dochia reprezintă de fapt lupta dintre Bine şi Rău, dintre primăvară şi iarnă, luptă din care mereu iese victorios Binele.
Pe parcursul călătoriei soarele puternic o face să îşi scoată rând pe rând, cele nouă cojoace pe care le purta, până rămâne fără nici unul. Vremea se schimbă brusc şi Baba Dochia îngheaţă.
Tradiții și obiceiuri de ziua Babei Dochia
Multe dintre obiceiurile și tradițiile asociate zilei de baba Dochia au legătură cu noul an agrar și se obișnuiește ca această zi să fie cinstită pentru a avea recolte bogate și pentru ca animalele din gospodărie să fie sănătoase și ferite de boli. Dochia e rea de zloată, dacă nu se ține, primăvara va fi ploioasă și viscoloasă, iar semințele vor îngheța în pământ.
Se zice că dacă de ziua Babei Dochia, va fi frig și va ninge, primăvara va fi friguroasă, iar dacă vremea va fi mai domoală, atunci și primăvara va fi mai frumoasă. Dacă va ploua, e semn de an îmbelșugat.
