În septembrie 1559, după ce soțul ei a murit, boierii refugiați în Ardeal, de frica crudului și nemilosului voievod, au răsuflat ușurați, au adunat în mare grabă o mică oaste și, trecând munții, s-au îndreptat spre București cu gândul de a prelua puterea. Doamna Chiajna, dorind cu orice preț să-și ocrotească fiul minor instalat deja pe tron, s-a pus, atunci, ea însăși în fruntea oștii domnești, ieșindu-le în întâmpinare boierilor pribegi. Era pentru prima dată, în istoria românilor, când o femeie conducea o oștire de război.
Chiajna s-a născut în Polonia, în 1525. Numele ei de botez era Ana, dar i se spunea Despina, traducerea slavă a Chiajnei. Era fiica domnitorului moldovean Petru Rareș și nepoata domnitorului Ștefan cel Mare. Nu se știe nimic despre copilăria ei, decât că a fost crescută la Suceava de a doua soție a lui Petru Rareș, doamna Elena.
În vara anului 1546, s-a căsătorit cu domnitorul Țării Românești, Mircea Ciobanul, o figură destul de controversată. El nu aparținea unei mari familii domnitoare și era, de fapt, un negustor de vite foarte bogat, care a dobândit tronul cumpărându-l de la autoritățile otomane.
Între timp, Chiajna, în vârstă de 21 de ani, era destul de bătrână pentru o nuntă princiară medievală, când majoritatea mireselor erau adolescente. În orice caz, Chiajna și-a petrecut prima parte a vieții fiind casnică. A făcut șapte copii, patru fete și trei băieți, și s-a preocupat de țesut și alte îndeletniciri de soție voievodală.
În tot acest timp, Mircea Ciobanul i-a învins pe boieri și s-a impus ca unul dintre cei mai cruzi voievozi români. Tocmai brutalitatea, dar și sumele de bani date otomanilor, i-au garantat domnia timp de 14 ani, o perioadă record pentru acele vremuri în care voievozii abia dacă prindeau trei ani de domnie.
Doamna Chiajna intră în scenă pe finalul domniei soțului ei, Mircea Ciobanul. Ea s-a dedicat vieții de familie, dar a fost o femeie care a moștenit de la bunicul ei un caracter de vitejie și o tărie de caracter deosebită. Mai mult, era o femeie inteligentă, energică și educată. În 1554, crudul voievod Mircea Ciobanul, pârât aproape în permanență de boierii aflați mereu cu securea deasupra capului, este detronat. Obligat să plece în exil, în Imperiul Otoman, Mircea Ciobanul părea pierdut.
Atunci a intervenit Chiajna, care s-a dovedit a fi mult mai puternică decât crudul ei soț. Ea a reușit să se împrietenească cu soțiile sultanului și a devenit foarte faimoasă în harem. A mituit numeroși oficiali otomani și, astfel, a reușit să asigure atât siguranța copiilor ei, cât și tronul soțului. Mircea Ciobanul este restabilit ca domnitor al Țării Românești, în 1559.
A murit, însă, în același an, lăsând-o pe Chiajna singură cu șapte copii în grijă și o mulțime de boieri care le purtau sâmbetele și căutau să se răzbune pentru toate silniciile îndurate sub domnia soțului ei. Fără nicio clipă de ezitare, Chiajna s-a asigurat că fiul ei Petru, pe atunci un adolescent de 16 ani, rămâne pe tronul tatălui său.
Lupta cu boierii în bătăliile de la Românești, Șerbănești și Boianu a fost dificilă, dar Chiajna a ieșit victorioasă. Fiul său Petru a rămas domn al Țării Românești. Cu toate acestea, controlul era în mare parte în mâinile Chiajnei, și, la fel ca soțul ei, a tăiat în stânga și în dreapta pe toți cei bănuiți de trădare sau care reprezentau o amenințare într-un fel sau altul.
Chiajna a acționat și pe plan diplomatic, reușind să-și mărite fiicele destul de bine și căutând în permanență alianțe. Cu toate acestea, a suferit și o rușine în acest sens. Una dintre fiicele sale, Marina, care fusese promisă unui Cantacuzin în vârstă de 50 de ani, a fugit cu iubitul ei, un tânăr boier oltean, complicând situația Chiajnei. Timp de aproape 10 ani, Chiajna a condus cu mână de fier Valahia, chiar dacă, teoretic, pe tron se afla fiul ei. S-a implicat mult și în educație, înființând una dintre cele mai vechi școli medievale românești, la Câmpulung Muscel.
Cu toate acestea, după povestea cu nunta ratată și un val de plângeri boierești la Istanbul, Chiajna a căzut în dizgrație. În 1568, fiul ei a fost detronat, iar ea a fost nevoită să plece în exil, în Alep, împreună cu copiii săi. Aici, Chiajna a trăit o viață grea, dar nu s-a lăsat bătută. A complotit, a mituit și chiar a vândut pe străzi pentru a-și salva familia.
Pentru a ieși din impas, a făcut o mișcare inteligentă: și-a trimis fiica, pe nume Dobra, în preajma lui Murad, prințul moștenitor al Imperiului Otoman. Odată ajuns sultan, acesta a luat-o de soție pe Dobra, iar în același timp, Chiajna și-a turcit doi dintre fii, Mircea și Radu, pentru a-și consolida poziția în administrația otomană.
Pe lângă ambiția nemăsurată, tăria de caracter și inteligența ei, Chiajna era cunoscută și ca o femeie frumoasă, atrăgătoare și chiar pasională în pat. „Femeia cu pofte monstruoase”, după cum a mărturisit un agent european în Imperiul Otoman, a murit la vârsta de 63 de ani și a fost înmormântată la Istanbul.
sursa : https://playtech.ro/2023/singura-femeie-din-istoria-romanilor-care-a-condus-o-armata-in-lupta-povestea-doamnei-chiajna-si-destinul-ei-tragic/
