Gheorghe Urschi, cunoscut de public drept „Regele Umorului”, rămâne o figură importantă a culturii din Republica Moldova. Despre omul din spatele scenei a vorbit Valentin Dragomir, autor și interpret de muzică ușoară, care l-a cunoscut personal și a colaborat cu el ani la rând.
„Pentru mine maestrul Gheorghe Urschi nu a fost doar o mare personalitate a culturii noastre, ci și un coleg apropiat de scenă și un prieten drag de mulți ani. Am avut bucuria să colaborăm împreună în numeroase proiecte. Însume, scria versuri, iar eu compuneam muzică. Atât pentru poetul nostru artistic, împreună cu soția mea, cât și pentru alții interpreți” – a spus Valentin Dragomir.
El amintește câteva dintre cele mai cunoscute melodii realizate împreună, pe versurile lui Urschi: „Floare de florii”, „Caierul înapoi nu se-ntoarce”, „Primul prag al vieții”, „Tu și papagalul”, „Doctorii”, „Mă închin de sănătate doctore”. „Aceste creații rămân pentru noi amintiri artistice foarte prețioase”, adaugă Dragomir.
Despre personalitatea maestrului, Dragomir spune: „L-am cunoscut ca pe un om extrem de responsabil. Chiar dacă avea în spate un munte de experiență scenică, de multe ori îl vedeam înainte de spectacole, în culisele scenei, concentrat, repetând în gând, pregătindu-se cu aceeași seriozitate, ca un artist aflat la un început de drum. Pe cât îl cunoștea publicul ca pe un om vesel și plin de umor, pe atât era în realitate un om liniștit, responsabil, sensibil și foarte emotiv, cu un suflet cald și bun. Această profunzime sufletească se simțea și în tot ceea ce scria”.
Un episod special în colaborarea lor a fost lucrul la piesa de teatru „Și iar Chirița!” – o comedie satirică de Urschi.
„Un moment deosebit pentru mine rămâne perioada în care am lucrat împreună la piesa de teatru Și iar Chirița!, scrisă într-un stil inconfundabil, marca Gheorghe Urschi. Am avut onoarea să compun muzică pentru această piesă și am lucrat împreună timp de o săptămână la teatrul Vasile Alecsandri din Bălți, la înregistrarea și montarea spectacolului. A fost o experiență extraordinară, iar această lucrare rămâne pentru mine a fi o adevărată bijuterie artistică”.
Dragomir își amintește și ultima discuție telefonică pe care a avut-o cu maestrul înainte ca Urschi să se îmbolnăvească grav.
„Îmi amintesc cu multă emoție și ultimul nostru dialog înainte ca maestrul să se îmbolnăvească. Urma să mergem peste câteva zile la Cotiujenii Mari, raionul Șoldănești, satul său de baștină, unde trebuia să susținem un concert cu ocazia hramului satului. Noi eram atunci în turneu împreună cu soția mea în Italia, la Roma și Torino. La întoarcere, imediat ce am trecut hotarul României, ne-a sunat maestrul și ne-a întrebat unde suntem și dacă nu am uitat că duminică avem concert la el acasă în sat. Am spus că suntem deja în drum spre casă și că ne vom întoarce la timp. Ne-a povestit că și dânsul avea în acea zi un concert în România împreună cu Irina Loghin și Fuego și că a doua zi vom vorbi din nou la telefon. A doua zi dimineață ne-a sunat din nou. Vocea lui nu mai era clară iar noi îl rugam să vorbească mai apăsat ca să-l putem înțelege. L-am liniștit și i-am spus că nu am întârziat niciodată la vreun concert și că vom ajunge cu siguranță și la spectacolul din satul său. În dimineața următoare am pornit spre Cernăuți iar pe drum, la Rîșcani, am primit un telefon de la colegul nostru, actorul și mare umorist Gheorghe Pîrlea, care ne-a anunțat să nu mai venim la concert pentru că maestrul Gheorghe Urschi suferise un atac cerebral și se afla într-o stare gravă la spital. Acea veste ne-a marcat profund. Pentru noi, cei care am avut șansa să fim aproape de el de scenă și în viață, maestrul Gheorghe Urschi rămâne nu doar un simbol al umorului nostru ci și un om de o mare noblețe sufletească. Va rămâne mereu viu în amintirea noastră”.
Gheorghe Urschi (1948–2026) a fost o personalitate emblematică a culturii din Republica Moldova. El a fost actor, regizor, scriitor și umorist, supranumit pe drept „Regele umorului din Republica Moldova”. Prin spectacolele și emisiunile sale de teatru satiric, Urschi a adus zâmbetul la sute de mii de oameni în decursul anilor.
