Marele succes de sâmbătă al Simonei Halep de la Roland Garos a fost un miracol. El ne-a făcut pe noi, românii de pretutindeni, să ieșim pentru un moment din chingile hotarelor în care ne-a băgat istoria nedreaptă și, de-asupra statelor de reședință, să ne simțim împreună o națiune, un popor, fericit și solidar. Mândri că suntem români. Dar, ca oricare altă bucurie, ea nu a durat decât minute numărate. Statul real existent al românilor de-acasă ne-a coborât iute cu picioarele pe pământ. Un eveniment, de natură opusă celui al performanței oneste care unește, se grăbea să spargă liniștea din inima Bucureștiului.
Acolo, sâmbătă seara, Partidul Social-Democrat, susținut de partidul Alianța Liberalilor și Democraților, aflate la guvernare, a convocat un miting de protest contra abuzurilor din sistemul judecătoresc, sistem supranumit de inițiatorii manifestației, „stat paralel”.
Nefirescul adunării, semnalat de majoritatea mediilor naționale românești și internaționale, a fost faptul inedit că o putere politică aflată la guvernare să aibă inițiativa organizării unei manifestații de protest contra ceva ce deranjează, creează probleme acestei guvernări. Să fie vorba de independența justiției?
În lupta cu corupția justiția românească s-a ridicat atât de sus, încât a ajuns să deranjeze însăși vârfurile. Sâmbătă acestea au adus în Piața Victoriei din fața Guvernului o sută de mii de oameni să strige sloganul „Vrem prosperitate, nu securitate!”
Cârcotașii au comentat sloganul în felul lor, insinuând că la prosperitatea pe care o are gruparea politică de la guvernare elementul lipsă ar fi securitatea ei. Asta, în condițiile în care o justiție independentă întreabă, de cele mai multe ori autosesizându-se, cum s-a făcut și de unde s-a luat această „prosperitate”.
Ne-am întrebat și cu alte ocazii, ne întrebăm și acum, cu prilejul manifestației de sâmbătă, 9 iunie din Piața Victoriei. Să-și dorească clasa politică de la București sistemul de relații dintre putere și justiție care există la Chișinău?
Aici, la Chișinău, realitatea este exact următoarea: liderul Partidului Democrat, partid aflat la guvernare, neavând nicio funcție în stat, controlează și coordonează de-a valma și din strâns toate organele de forță, de securitate, de urmărire penală, întreg sistemul judecătoresc.
Nu există armonie mai cumplită și stabilitate mai năucitoare ca în Republica Moldova. Prosperitatea marilor corupți este în deplină siguranță națională. Ea este acoperită de aripa ocrotitoare a organelor de securitate ale statului. Funcționarul corupt se bucură de un astfel de regim atâta timp cât el aduce folos grupării politice de la guvernare și este fidel coordonatorului suprem.
Vreți să întrebați dacă există cumva în Republica Moldova stat paralel?
Da, bineînțeles că există. Doar că acesta are o mică deosebire de conținut, un dulce și neaoș accent moldovenesc, cum s-ar spune. „Statul paralel” în varianta de la Chișinău este strict separat de „statul marii corupții”, care este statul oficial.
„Statul paralel” de pe Bâc se află sub o permanentă supraveghere și indivizii lui viețuiesc în regim de neîntreruptă prelucrare instituțional-mediatică.
„Statul paralel” în Republica Moldova este cel al majorității cetățenilor. Se numește așa în baza principiului ticălos instituit că interesul de îmbuibare al celor din „statul marii corupții” este perfect paralel cu interesul de evadare din sărăcie al celor din „statul paralel al cetățenilor”.
În „statul lor paralel”, cetățenii nu pot avea acces la prosperitate, precum nu pot avea acces la securitate și cu atât mai mult la justiție, care este cu totul independentă de Constituție și de Lege.
Indivizii „statului paralel” de la Chișinău se revoltă și ei, dar neorganizați de nimeni și numai cu ocazii deosebite, în urma unor crime ieșite din comun, extrem de grave, săvârșite de „statul marii corupții”. S-a întâmplat atunci când s-a furat Miliardul din rezerva statului, adică aproape 15% din Produsul Intern Brut al statului comun al cetățenilor și al marii corupții, Republica Moldova.
Cetățenii au strigat un an de zile în stradă și s-au potolit cuminte. După asta, statul marii corupții a pus Miliardul furat în cârca „statului paralel al cetățenilor”. Datoria a fost făcută lege și eșalonată pe un termen de 25 de ani, ca să știe și urmașii cât de „statul marii corupții”.
La vestea că li s-a furat Aeroportul Internațional Chișinău, că au fost devalizate câteva bănci ori că sistemele bancar și juridic au înlesnit spălarea a 22 de miliarde de dolari proveniți din Rusia nu au reacționat aproape deloc.
Ceea ce înseamnă că indivizii „statului paralel al cetățenilor” din supraveghere s-au obișnuit cu metodele de „guvernare” ale „statului marii corupții”. Ori, poate că li s-a făcut lehamete să se tot revolte: ce rost are dacă nimeni, niciun procuror nu se autosesizează și niciun judecător nu se pronunță; totul este coordonat și transformat în produs morbid al stabilității. Stabilității morbide a „statului marii corupții”.
Asta este situația la Chișinău. Oficial, aici nimeni nu vorbește-pomenește de existența căruiva fantomatic stat paralel. De ce? Probabil, pentru că statul paralel este invenția statului marii corupții care se vede amenințat de încarcerare și sortit să dispară în temnițele statului de drept. La Chișinău asemenea amenințare nu există. Statul este capturat în întregime de marea corupție, iar speranța revenirii la statul de drept abia urmează să se nască.
De ce la București, unde lupta cu corupția a ajuns în ultimii ani să fie declarată drept o performanță a statului de drept, recunoscută și încurajată la nivel european/internațional, a adus dividende reale în buzunarul fiecărui cetățean român, stafia statului paralel a ajuns urgie națională? Cum se întâmplă că sute de mii de oameni, în mare parte beneficiari direcți ai luptei anti-corupție, sunt scoși în stradă să dea cu bâta „statului paralel” – fantomă în plexul abia format al statului de drept real? Este o zvâcnire de agonie a ariergardei marii corupții pe cale de dispariție în România ori o dovadă că ea este capabilă încă să controleze destinele țării și se pregătește de ofensivă?
Valeriu Saharneanu, 11 iunie 2018
