Creştinii ortodocşi prăznuiesc astăzi ziua Sfântului Cuvios Alexie, numit omul lui Dumnezeu, care este legată de mai multe obiceiuri populare. De „Teplea Alexei”, aşa cum i se mai zice acestei zile, natura îşi revine, se trezeşte din somnul de iarnă, iar afară se încălzeşte generos.
Istoria vieții Sfântului Cuvios Alexie
Alexie s-a născut în Roma, rezultatul dorințelor fervente ale părinților săi Eufimian și Aglaia care își doreau extrem de mult un copil. A studiat științele timpului și a trăit o viață religioasă. Părinții săi au identificat o mireasă potrivită pentru el. În seara nunții însă, Alexie i-a oferit acesteia inelul binecuvântat și a fugit discret în Mesopotamia.
A ajuns în orașul Edessa și s-a stabilit lângă biserica Născătoarei de Dumnezeu, sub un portic, începând o viață plină de austerități. El trăia din milostenia oamenilor, iar surplusul îl redistribuia către cei săraci. Șaptesprezece ani a trăit astfel în Edessa. Sub îndrumarea Maicii Domnului, oamenii au înțeles profunzimea vieții spirituale a cerșetorului Alexie și au început să vină să ceară binecuvântarea sa.
Observând recunoștința oamenilor, Alexie a decis să se întoarcă la Roma și să locuiască în casa părinților săi. Anii grei de asceză își lăsaseră amprenta asupra trupului său, astfel încât era aproape de nerecunoscut.
La întoarcere, el i-a cerut cu modestie tatălui său să îl primească să lucreze alături de ceilalți servitori ai casei. I s-a oferit o cameră mică într-un colț al curții, unde a trăit aproape șaptesprezece ani în austeritate, suportând multe umilințe din partea celorlalți servitori, deși de fapt era stăpânul lor.
Simțind apropierea sfârșitului său prin revelația divină, a lăsat o scrisoare familiei sale cerându-le iertare pentru suferința pe care le-a provocat-o, dovedindu-și identitatea prin menționarea unor detalii cunoscute doar de el și de soția sa.
A plecat din lumea aceasta în anul 411. Prin ghidare divină, arhiepiscopul Romei, Inocențiu, și împăratul roman înșiși au ajuns la mormântul său. Moaștele sale sfinte au fost tratate cu respect. Ele au fost redescoperite în anul 1216.
O lecție din viața sa: caritatea. Atunci când ajutăm un om în nevoie, nu cunoaștem identitatea sa. Este posibil să dăm ajutorul chiar lui Hristos Însuși, ascuns într-unul dintre cei sărmani, așa cum a fost odată Alexie.
Legende populare
O legendă povesteşte că, deoarece oamenii avea mult de suferit din cauza insectelor, Dumnezeu le-a adunat pe toate şi le-a închis într-o raclă şi l-a chemat pe Alexie s-o arunce în apa mării. Ajuns la destinaţie, Alexie nu a putut rezista, însă, curiozităţii şi a deschis racla, astfel încît toate acestea s-au răspîndit din nou pe pămînt. Pentru că nu a ascultat de Dumnezeu, Alexie a fost transformat în cocostîrc şi pedepsit să adune, între 17/30 martie şi 14/27 septembrie, insectele împrăştiate. Legenda conţine şi un sîmbure de adevăr, căci în preajma acestei zile este perioada întoarcerii berzelor şi cocostîrcilor.
Tradiții și obiceiuri
Conform tradiţiei, în ziua de 30 martie, „Sfântul Alexie – patronul vieţuitoarelor care hibernează, redeschide Pământul pentru a elibera vietăţile care s-au trezit din hibernare şi-l încălzeşte pentru binele tuturor”.
Sfântul Alexie este socotit şi stăpânul șerpilor, or, ziua de 30 martie este numită şi Ziua Şarpelui. Se crede că dacă vezi în această zi un șarpe, nu trebuie să-l ucizi, căci poţi avea parte de o năpastă peste an.
Se mai spune că dacă de Sf. Alexie încep să cânte broaştele, va urma timp cald. Din această zi albinele încep a ieşi din stup. Tot în această zi, se încearcă la peşte, chiar dacă timpul e urât, tot se merge la pescuit, măcar pentru a înmuia undiţa în iaz, căci se crede că vei avea noroc la peşte tot anul.
Gospodarii în această zi obișnuiesc să se trezească de dimineață până la rasăritul soarelui să grebleze grădinile, să măture curțile și să dea foc gunoiului, astfel se crede că ograda va fi păzită de insecte, iar oamenii şi animalele de boli. În familiile unde sunt copii se sare peste foc în semnul crucii ca anul împrejur să nu fie mușcați de insecte.
Tot în această zi, în unele localităţi, gospodinele scot zestrea afară, o scutură bine și o întind la soare pentru a nu fi mâncată de molii.
Se mai spune că în ziua de „Teplea Alexei” nu se seamănă și nu se sădește nimic, pentru că plantele peste vară pot fi mâncate de dăunători.
Femeile în această zi nu lucrau, în special nu aveau voie să spele rufe, să coacă pâine, să toarcă, să depene fire şi mai ales să folosească ace şi foarfece, ca să nu le vină gângănii în casă și să nu aibă vreo cumpănă peste vară. În unele sate nu se lucrează cu instrumente cu coadă ca grebla, sapa etc. ca șerpii să nu apară în gospodărie.
