Maia Sandu la 100 de zile: A VENIT TIMPUL SĂ ADUNĂM PIETRELE!

TABLETA DE VINERI.

Nu știu când și de unde s-a luat teoria conform căreia calitatea și nivelul de implicare a unui sau altui funcționar de stat se măsoară în 100 de zile, dar nu-mi permit să pun la îndoială acest termen. În primul rând, pentru că este logic să fie așa, mai cu seamă când ai de gospodărit în condiții vitrege o moștenire deloc bună. În al doilea rând, pentru că indiferent de nivelul de pregătire și de numărul de stele din frunte, trebuie să treacă o habă de timp până ce intri în pâine și până când cei din jur să se deprindă cu gândul că, pardon, fiecare mătură nouă are strategiile și mecanismele sale de activitate.

Și precum doamna președintă Maia Sandu a trecut peste această bornă de 100 de zile, ar fi bine ca fiecare dintre noi să facă o analiză (la rece) la tot ce s-a întâmplat, fără careva păreri preconcepute și fără să fie influențat de părerile altora. Chiar dacă o vorbă înțeleaptă spune că precum un om care nu are automobil propriu se folosește de transportul public, la fel și persoana care nu are opinie proprie se folosește de opinia publică. Or, în acest context, vreau să mă refer mai jos la câteva direcții de activitate care au fost în văzul tuturor și care, într-un fel sau altul, sunt astăzi teme de discuție, și anume — activitatea pe plan extern, activitatea pe plan intern, gestionarea pandemiei și consolidarea societății. Cu o precizare: consecutivitatea temelor dezghiocate este una aleatorie și nu reflectă neapărat complexitatea și vitalitatea lor pentru societate în general și pentru fiecare dintre noi în particular.

Astfel, dacă vorbim despre activitatea doamnei Maia Sandu pe plan extern, aprecierile nu pot fi decât la superlativ. Întâlnirile oficiale cu președinții Klaus Iohannis și Volodimir Zelenski au dezghețat relațiile dintre vecini, iar dacă doriți ceva mai palpabil, poftim —decizia istorică de a construi un pod peste Nistru. Adică, timp de 100 de zile Domnia sa a făcut, pe plan extern, incomensurabil mai mult decât Dodon în tot mandatul, deși unii s-au grăbit s-o învinuiască de păcate pe care nu le-a săvârșit — chipurile, pune accentul pe relațiile cu Vestul, în detrimentul Estului. Nimic mai fals, fiindcă actualul președinte al RM a dat de înțeles că, spre deosebire de predecesorul său, nu suferă de strabism politic și că nu-și poate permite luxul de a face potecă trepădând într-o parte și lăsând să se formeze bălării în altă parte. Și dacă cineva a fost deprins ca cutare șef de la Chișinău să-l idolatrizeze și să-și verifice ceasul cu al lui, aceasta este exclusiv problema dânsului. Precum este și problema celor care au fost deprinși să scuipe în fântâna din care au băut și beau apă și să pupe mâinile călăilor, ca niște masochiști sadea, afectați și de sindromul Stockholm.

În materie de politică internă, lucrurile stau mult mai prost, fiindcă orice s-ar întâmpla — de la scumpirea carburanților până la imposibilitatea dizolvării parlamentului, de la criza pandemică și până la răpirea unui cetățean ucrainean care a fugit din „iadul” de la Kiev în „raiul” de la Chișinău —, de vină este doamna Sandu. Altfel, această situație îmi amintește de „guvernarea” lui Dorin Chirtoacă la primăria Chișinăului. Timp de 10 ani acesta mai mult a luptat cu morile de vânt gen activista Maia Laguta, care alături de alte doamne fără ocupație organizau pichete în fiecare zi în fața primăriei, sau consilierul Ion Ceban, care îl trăgea de urechi, la direct, sau îi făcea zile fripte aproape 24/24. La acest capitol doamna Sandu are probleme și mai mari, fiindcă năpasta căzută pe capul ei se numește Igor Dodon, care întruchipează în sine toate Lagutele și toți Ciobanii care știu să facă bine doar un lucru – să tulbure apele și să trăiască după principiul „după mine să vină și potopul”… Pe de altă parte, doamna Sandu pune foarte multă pasiune și foarte multe speranțe pe societatea civilă, dar nu prea face eforturi pentru a aduna în jurul ei politicienii care astăzi îi sunt rivali, iar mâine ar putea să-i fie parteneri. Nu de alta, dar această răceală și distanțare, în coroborare cu activismul debordant al lui Dodon, ar putea face ca alegerile parlamentare anticipate să devină un fiasco și un ultim cui bătut în coșciugul democrației de pe malul Bâcului.

La rându-i, pandemia este o greutate serioasă care atârnă de gâtul nostru și, oricât ar părea de straniu și de odios, este armă (letală) în mâinile părților beligerante. Regretabil faptul, dar și autoritățile de la Chișinău s-au lăsat antrenate în acest război al producătorilor de vaccinuri, iar acei care au de suferit sunt oamenii. Și cine credeți că este vinovat de faptul că medicii de la Briceni sau Edineț nu doresc să se vaccineze, iar în zilele de odihnă Centrele de vaccinare nu lucrează (cel puțin, nu activau ceva vreme în urmă)? Răspunsul îl cunoaște Dodon — doamna Sandu, bineînțeles…

Cât privește consolidarea societății, care mereu a fost cea mai importantă misiune a unui președinte, este de-ajuns să privești dezbaterile de la TV, ca să înțelegi că forțele aflate pe baricade sunt inegale — unul împotriva tuturor! Nu știu ce ziceți Dvs., dar mie îmi vine să strig în gura mare: „A venit vremea să nu aruncăm pietrele, dar să le adunăm!”.