Echipa lui Andrei Năstase a decis deja cine va fi candidatul dreptei?

Deşi campania electorală încă nu a fost declarată oficial, aceasta se află în plină desfăşurare, iar unii concurenţi deja se văd mari mahări şi nu-şi ascund planurile de-a dreptul napoleonice. Nu fără concursul Comisiei Electorale Centrale (CEC), care a adoptat un Regulament ambiguu şi interpretabil, „viitorii şefi de stat” se dau efectiv în spectacol, demonstrează exces de zel, se întrec în declaraţii care mai de care mai deocheate şi în acţiuni menite să pună pe spate rivalii. Astfel, un candidat a adunat în timp record (ceva mai mult de 24 de ore) numărul necesar de semnături în susţinerea sa, iar altul ne promite că până la sfârşitul acestei săptămâni va aduna nu mai puţin de 500.000 astfel de semnături. Dacă aceştia au avut ca scop imediat mângâierea auzului şi alinarea propriului orgoliu, putem considera că acest lucru le-a reuşit, iar în ce priveşte rezultatul final lucrurile nu stau tocmai simplu. Or, sondajele ar putea să şi mai mintă…

Pe partea stângă a „baricadei” deja dau serios din coate doi candidaţi „cu şanse”, Igor Dodon (acel care trăieşte şi din pensia părinţilor!!!) şi Marian Lupu. Ce-i drept, cineva ar putea spune că cel de-al doilea reprezintă un partid de centru-stânga, dar astfel de abordare nu cred că este corectă, fiindcă doctrina şi ideologia promovată de Dumitru Diacov şi K este pur moldovenească şi nu înseamnă altceva decât „şederea cu fundul în două bărci”, lucru care nu mai poate, se pare, stoarce lacrimi de la partenerii noştri externi. Adică, ar fi bine ca şi democraţii să se clarifice (în fapte, nu în vorbe!) care le sunt idealurile şi care le sunt valorile şi principiile adevărate, începând cu limba vorbită şi terminând cu alegerea partenerilor pe interior. Cu Dodon lucrurile sunt, la prima vedere, mai clare în ce priveşte atragerea de partea sa a nostalgicilor după vremurile demult apuse, iar la a doua vedere există şi un semn de întrebare: au nu cumva liderul socialist este „mârţoaga” pe care pariază cu adevărat şi PDM? Nu de alta, dar persistă vaga impresie că Marian Lupu este pur şi simplu sacrificat de colegi, deoarece este bine cunoscut de câtă “simpatie” se bucură acesta din partea electoratului. Fără îndoială, ultimele sondaje arată ascensiunea fulminantă a liderului democrat, dar nu cred că în câteva săptămâni ratingul lui poate fi umflat până la pragul de trecere în turul doi. Dar mai ştii…

Adevărata luptă însă se dă pe dreapta, acolo unde Andrei Năstase va avea, se pare, “sorţi de izbândă”. Cel puţin, mai mulţi membri marcanţi ai PPPDA, dar şi unii analişti politici au declarat că, în pofida speculaţiilor de tot felul, candidatul lor este Andrei Năstase şi nimeni altul. Despre înţelegerea avută anterior cu Maia Sandu (PAS) şi Viorel Cibotaru (PLDM) se vorbeşte mai puţin spre deloc. După astfel de declaraţii şi comportament chiar nu ştiu cum lucrurile ar putea reintra pe făgaşul normal şi cât de relevante vor mai fi rezultatele celor două sondaje despre care vorbea zilele acestea Maia Sandu. Apropo, un maestru al piruetelor politice de la Chişinău declara recent că, în situaţia creată, nici un fel de sondaj nu mai are importanţă. De aici şi concluzia: cineva (!!!) a decis soarta „duelului” Sandu-Năstase în favoarea celui din urmă, ceea ce înseamnă că nouă, potenţialilor alegători, nu ne rămâne decât să înghiţim sarmaua şi să ne conformăm deciziei unor „minţi lucide”. Despre faptul că, cel puţin, nu se procedează bărbăteşte mai bine ne muşcăm limba — pur şi simplu, nu este cazul. Altfel, punând mâna pe inimă recunosc că, iniţial, nu am prea crezut în proiectul Maiei Sandu, fiindcă nu mi-a plăcut ideea ridicării sărăciei (fizice) la rang de virtute şi nu mi-a plăcut ambiguitatea domniei sale când venea vorba despre unirea cu România. Pe parcurs însă liderul PAS a demonstrat că decenţa şi bogăţia (spirituală) pot fi un atu chiar în vremurile noastre nebune şi că onestitatea şi verticalitatea, dar nu modelul limuzinei cu care mergi la întâlnirile cu oamenii şi nu efectele exteriorizate gen plimbatul pe bicicletă 50 de metri, pot fi acele „mărunţişuri” care înmoaie inimile celor mai „duri critici”. Probabil, aceste “argumente” au fost luate în seamă şi de PLDM, care va susţine candidatura doamnei Sandu.

Şi încă ceva. Majoritatea comentatorilor politici sunt de părerea că numele celui de-al cincilea preşedinte al RM îl vom afla numai după al doilea tur de scrutin. În opinia mea, acest scenariu este influenţat de rezultatele sondajelor sociologice şi este unul prea optimist, or s-ar putea întâmpla (Doamne fereşte!) ca totul să se rezolve din prima. Puteţi să nu credeţi în astfel de deznodământ, dar eu am două argumente concludente: unu — prea slab este concurentul PSRM de pe stânga şi doi — prea mulţi şi prea rânzoşi sunt candidaţii de pe dreapta. Pe unde mai pui că şi Igor Dodon înţelege că turul doi ar fi pentru dânsul unul de coşmar şi de aceea va rupe toţi papucii pentru a ajunge până şi în cele mai îndepărtate sate şi va face spume la gură pentru a explica celor care trăiesc cu ziua de ieri că tot mai bine-i cu Magadanul şi Bişkekul decât cu Parisul şi Bucureştiul.