Într-o lume tot mai grăbită și conectată digital, povestea Sylviei Perkins, o londoneză de 89 de ani, ne amintește de frumusețea gesturilor simple și sincere. De 76 de ani, Sylvia primește an de an o felicitare de Crăciun de la Lisa Kull, o femeie din Germania pe care nu a întâlnit-o niciodată. Totul a început în 1948, ca parte a unui proiect școlar, dar a devenit o tradiție rară și prețioasă.
O prietenie începută după război
În 1948, la doar 12 ani, Sylvia Perkins, elevă la o școală de fete din Londra, a participat la un proiect de corespondență organizat după Al Doilea Război Mondial.
Fiecare elevă a primit o adresă din Germania pentru a încuraja prietenia între tineri din cele două țări. Sylvia i-a scris Lisei Kull, iar școala a trimis scrisorile.
Deși majoritatea colegelor sale au abandonat corespondența după proiect, Sylvia, încurajată de mama sa, a continuat să-i scrie Lisei. În timp, relația dintre ele a evoluat de la simple scrisori de schimb cultural la o prietenie profundă.
”Mama mea chiar i-a trimis o eșarfă frumoasă de Paște când eram adolescentă”, își amintește Sylvia, potrivit PA Media/dpa.
În prezent, corespondența lor s-a redus la felicitări de Crăciun, dar tradiția nu a fost niciodată întreruptă.
:format(webp):quality(80)/https://playtech.ro/stiri/wp-content/uploads/2024/12/Cea-mai-emotionanta-poveste-de-Craciun-.jpg)
Sylvia Perkins
O legătură specială, dincolo de distanță
Ceea ce face povestea cu adevărat deosebită este faptul că Sylvia și Lisa nu s-au întâlnit niciodată. Nu au vorbit la telefon și nici nu au discutat despre război, deși proiectul a fost inițiat tocmai pentru a vindeca rănile lăsate de conflict.
Lisa i-a povestit Sylviei Perkins despre soțul ei, Willie, prizonier de război în Rusia, care s-a întors acasă abia la cinci ani după terminarea războiului.
Fiica Sylviei a încercat să organizeze o întâlnire pentru cea de-a 50-a aniversare a mamei sale, însă starea de sănătate a soțului Lisei a făcut ca planurile să fie amânate. Cu toate acestea, cele două femei și-au găsit întotdeauna bucuria în tradiția lor de a-și trimite felicitări.
Felicitarea de Crăciun 2024
În cea mai recentă scrisoare, Lisa a scris: ”Dragă Sylvia, încă un an s-a încheiat și suntem cu un an mai în vârstă, 88 și, respectiv, 89 de ani. Tu ești străbunică, iar eu sunt străbunică pentru Yoshi, noul câine al nepotului meu.”
Sylvia Perkins mărturisește că fiecare felicitare o umple de bucurie și ușurare: ”Când o primesc, mă gândesc, ‘uraa, este încă în putere’.”
Povestea lor este dovada că legăturile sincere pot rezista timpului și distanței, iar un simplu gest, precum o scrisoare anuală, poate deveni o ancoră de speranță și căldură sufletească.
