După cum se vede treaba, discuţiile despre reformarea sistemului electoral par să nu aibă sfârşit, iar numărul părtaşilor unei sau altei idei nu s-a epuizat nici pe departe. “Părţile beligerante” continuă să atragă de partea lor cât mai multe persoane cu nume şi cu influenţă, iar graniţele dintre dorinţa sinceră de a schimba lucrurile spre bine şi ipocrizia ordinară aproape că s-au şters. Omului simplu îi este tocmai greu să se dezmeticească în această “junglă” de argumente, neînţelegând de ce unii apără, cu atâta vehemenţă, sistemul uninominal, iar alţii, cu aceeaşi îndârjire, sunt împotriva acestuia.
Până a veni cu o propunere concretă, care ar putea (în opinia mea, desigur) permite ca “şi oaia să rămână întreagă, şi lupul să fie sătul”, voi spune câteva cuvinte în apărarea, dar şi în detrimentul votului uninominal. Pe de-o parte, alegerea deputaţilor concreţi, dar nu a unei liste comune (ascunse în spatele unui SRL politic, pardon, partid) nu poate fi decât benefică. Adică, alegătorul, care şi aşa nu se prea pricepe în labirinturile politicii moldoveneşti, va putea alege persoane, dar nu va fi nevoit să voteze pentru tot felul de reprezentanţi ai florei şi faunei. Când zic “persoane concrete”, am în vedere ca în parlament să nu fie alese echipe “cu hurta”, dar oameni cinstiţi, oneşti, fără de prihană şi fără pufuşor pe botişor. Pe de altă parte însă, dacă mergem pe această filieră, riscăm să avem un parlament cinstit şi onest, dar cu probleme grave “la construcţie”. De exemplu, raionul Soroca va putea alege doi sau trei deputaţi. Aceştia, dacă e să credem argumentelor pro-uninominaliştilor, vor fi cei mai, cei mai buni din toţi. Să admitem că la fel procedează şi celelalte raioane şi, într-un sfârşit, ne vom alege cu 101 deputaţi curaţi ca lacrima, dar, vorba ceea…, “om bun şi onest nu este profesie”. Adică, atunci când va veni timpul ca aceşti 101 să elaboreze şi să voteze o lege, ar putea apărea probleme grave, fiindcă statutul lor de “oameni buni” nu înseamnă şi suficiente cunoştinţe în diferite domenii. Ce-i drept, nu este exclus ca printre cei 101 ar putea fi şi jurişti, economişti, contabili, politologi cu experienţă şi cunoştinţe corespunzătoare, dar ştiind ce crede societatea despre reprezentanţii acestor profesii, care se vând şi se cumpără “pe-un cap”, îmi vine greu să cred că cetăţenii le vor da votul de încredere. Mai degrabă oamenii vor vota un lider agricol (care le “dă” pâinea cea de toate zilele — să ne aducem aminte de parlamentul agrarian) sau o altă persoană, care nu ştie ce mâncare de peşte mai este şi parlamentarismul ăsta.
În această situaţie, panaceul ar însemna sistemul electoral mixt — 50 de deputaţi uninominali şi 51 pe liste de partid (sau, poate, invers) şi, după toate probabilităţile, anume pe această filieră se va merge. Ba mai mult, nu este exclus ca acest sistem să fi fost negociat anterior de forţele politice care astăzi mimează un fel de luptă politică. Probabil, deliberat se merge pe această “confruntare” pentru ca la momentul oportun să ni se spună că sistemul mixt este unicul care împacă toate părţile. Ceea ce ar însemna că trecerea la sistemul mixt de votare nu este altceva decât un consens, un fel de concordie naţională, un fel de “curvărie politică” (vorba regretatei Lidia Istrati), în care prevalează principiul — “şi mie, şi ţie”.
Şi aici intervin eu cu o propunere deloc originală (care, cu siguranţă, nu pretinde ca să fie luată în consideraţie de toată lumea — este şi aceasta un fel de hămăit pe lângă caravana care merge nestingherit înainte). Şi anume: propun să fie păstrat actualul sistem electoral, dar cu o mică-mare rectificare ce tine de completarea listelor candidaţilor partidelor la alegerile parlamentare. Nu de alta, dar completările de până acum a acestor liste a stârnit nemulţumirea multor oameni. Propun să se termine o dată şi pentru totdeauna cu listele în care cel puţin 80 la sută din primii 20 de pe listă sunt din Chişinău. Or, cunosc liste de partid în care primul om din provincie ocupa un loc mult peste primii 20-30. Conform “scenariului” meu, primul om de pe listă este bine să-l ocupe liderul formaţiunii (care să-şi asume rolul de locomotivă sau, de ce nu?, de gropar al partidului), după aceasta să urmeze 10 persoane din raioane, care vor fi înaintate în dependenţă de rezultatele obţinute de partid la ultimele alegeri, apoi mai dizolvăm lista cu 1-2 persoane din capitală, după care urmează alţi 5-10 candidaţi de la periferie ş.a.m.d. Pe lângă criteriul geografic ar fi bine să fie respectat şi criteriul profesional. Să zicem, raionul Soroca înaintează pe liste un economist puternic, raionul Floreşti — un jurist bine pregătit, raionul Cahul — un profesor cu merite, raionul Orhei — un medic cu experienţă…
Altfel, dacă cineva consideră că cele spuse de mine ţin de domeniului fantasticului şi că într-un fel se vede politica mare de la Chişinău şi cu totul altfel se vede aceasta de la Soroca, nu are decât să treacă cu vederea acest „scenariu”. La urma urmei, m-am dat şi eu cu părerea, fiindcă prea multă lume iubeşte să critice, în loc să vină cu soluţii.
