Federația Sindicală a Educației și Științei (FSEȘ) exprimă profunda îngrijorare și durere în fața unui fenomen tot mai extins de ardere profesională (burn-out) în rândul cadrelor didactice din Republica Moldova. Tragedia recentă, pierderea prematură a directorului Sergiu Opaeț, reprezintă un semnal de alarmă extrem și o ilustrare a presiunilor la care sunt supuse personalitățile devotate din învățământ. Acest eveniment dureros ne obligă să recunoaștem public că devotamentul nemărginit față de școală și copii este, în cele din urmă, alimentat de resursele umane finite ale pedagogului. Este momentul să trecem de la cuvinte la fapte și să examinăm cauzele unei crize prevestite.
Arderea profesională nu este un accident, ci o simptomă a unui sistem de învățământ cronic subfinanțat și suprasolicitat. Ea este rezultatul direct al mai multor factori sistemici:
* Presiunea cronică a salarizării inadecvate: câștigul salarial mediu lunar brut în învățământ reprezenta doar 79,9% din salariul mediu brut pe economie. Acest decalaj „istoric” subminează nu doar puterea de cumpărare, ci și respectul de sine profesional, recunoașterea socială a dascălului, prestigiul profesiei, creând un teren fertil pentru epuizare și resentimente.
* Povara administrativă și reformele incoerente: În pofida unor acțiuni din partea Ministerului Educației și Cercetării, personalul didactic rămâne sufocat de o birocrație tot mai complexă și de schimbări de politici educaționale care se suprapun fără o viziune de lungă durată. Această povară invizibilă fură timpul și energia care ar trebui dedicate, în mod firesc, elevilor și predării, dar și grijilor de recuperare a sănătății proprii.
* Decalajul dintre așteptări și resurse: Sistemul cere din ce în ce mai mult de la profesori – performanță, adaptabilitate, inovație, empatie – dar le oferă prea puțin în schimb: prea puțină recunoaștere, prea puțin sprijin și prea puțin timp pentru a fi oameni, nu doar funcții.
Moartea lui Sergiu Opaeț este o durere imensă, dar și o lecție pe care nu o putem ignora. Educația are nevoie nu doar de dascăli devotați, ci și de un sistem care să-i respecte, să-i protejeze și să-i prețuiască, cât sunt în viață.
Facem apel către Ministerul Educației și Cercetării, Guvernul Republicii Moldova – să recunoască oficial criza arderii profesionale în educație și să aloce resursele și voința politică necesare pentru a o combate. Invitația este deschisă pentru o discuție sinceră și eficientă, începând cu următoarea ședință a Comisiei de dialog social.
Apelăm la toți colegii din sistem; Vă vedem efortul și vă auzim strigătul interior. Nu sunteți singuri în această luptă. Sindicatul este spațiul unde vocile se unesc pentru a deveni mai puternice. Împreună, putem transforma durerea în acțiune și memoria în motivație pentru un sistem educațional mai sănătos.
Pentru a contracara în mod eficient această criză, FSEȘ își asumă următoarele angajamente și va milita în fața partenerilor sociali pentru implementarea unui pachet coerent de măsuri:
• Negocierea unor sporuri substanțiale și clare pentru funcțiile de conducere și condiții de muncă dificile;
• Reducerea presiunii administrative;
• Dialog cu MEC pentru simplificarea procedurilor administrative și raportărilor;
• Promovarea unui mediu de lucru care să prioritizeze esențialul – calitatea procesului educațional;
• Susținere și formare continuă;
• Implementarea de programe de consiliere și asistență psihologică accesibile tuturor angajaților din educație și cercetate;
• Integrarea în formarea continuă a modulelor de management al stresului și prevenire a burn-out-ului.
Viitorul educației nu este scris în cărți, ci este sculptat în prezența și sănătatea celor care îl modelează.
