Afară de tutun locuitorii din Soroca se ocupa şi cu viticultura; numai oraşul Soroca poseda în jurul său peste o sută de vii, care produceau anual 10 mii vedre de vin. Pomenim de renumita vie a proprietarului Gafencu, cu viţa sa de Bordeaux. În fine pomenim de lucratul renumit al cojoacelor.
Datele culese după „Basarabia în secolul al XIX” de Zamfir Arbore. După Dumitru Cantemir (Descrierea Moldovei, ed. 1872 pag. 10, scrisă pe la 1716) Soroca făcea parte din Moldova de jos, împreună cu Iaşi, Cârligătura, Roman, Vaslui, Ţuţora, Tecuci, Putna, Covurlui, Fălciu, Lăpuşna şi Orheiu. Şi fiindcă veni vorba de Dumitru Cantemir, cred că e interesant să vedem după letopiseţul lui Nicolai Costin, de ziua memorabilă, când Petru Cel Mare în Iaşi dă o masă în cinstea acestui Domnitor al Moldovei: „Era Iunie în 28 zile, Miercuri au făcut masa mare şi Petru Împăratul de au cinstit pe Dumitraşcu Vodă şi pe toţi boerii ţării şi acolo sau iscălit boerii de au primit Domn vecinie pe Dumitraşcu Vodă şi pe seminţia lui şi mare banchet au făcut toată ziua aceia şi acolo au mas, iară peste noapte n’au scăpat fără pagubă, mai nici un boer şi nefurat de muscali, cui pistoalele, cui rafturi, cui pingele, nici boer nici slugă.” (…)
Nistrul are în judeţul Soroca mai multe vaduri: la Dudi-de-jos, Casanţeni, Vasilcov, Racovăţ, Vertnijeni, câte un vad şi la Voloşniţa patru vaduri. Seceta care se resimte mai ales anul acesta se trage din distrugerea ne omenească a pădurilor din centrul Basarabiei, în timpul revoluţiei. Evaporaţiunea mare a solului face ca roadele câmpului să sufere de zapal ca în fiertură.
Vegetalele pier de razele soarelui, pământul fiind lipsit de umezeală. Afară de târguri cari au acumulate pe toţi emigranţii evrei din Germania şi Polonia (Swinin spune că la anexarea rusă în toată Basarabia erau 5.000 de familii) Soroca în marea lui majoritate e moldovenesc. Evrei erau în satele Meremova, Jimblin, Vertinjeni, Căpreşti, Zguriţa, Brăciova, Dumbrăveni, Stanevca, Noua Teleneşti. În 1858 erau în judeţul Soroca 7238 bărbaţi evrei şi 6586 femei. Ei deţin în mână viaţa economică, parte din industrie şi posedă mari capitaluri; la sate sunt cârciumari, arendaşi, precupeţi şi mici meseriaşi.
*În text este păstrată ortografia originalului
Citiți AICI și celelalte părți ale articolului.
Cezar Stoika, ziarul “Cultura poporului, Cluj, 1926