Cu toate că, de felul său, este o persoană destul de discretă și modestă, chiar excesiv de ponderat cu aparițiile publice, nu cred să existe cineva din elita medicală a tării noastre care să nu fi auzit de Prof. Dr. Grigore Tinică. Nu mai vorbesc de miile de pacienți cărora le-a fost alături. Și pentru că un recent sondaj al unei companii de sondare a opiniei publice arăta că în privința gestionării pandemiei românii sunt, în proporție de peste 90%, interesați de opiniile medicilor, l-am convins ca în calitate de manager al Institutului de Boli Cardiovasculare Prof. Dr. George I.M. Georgescu Iași, dar și din perspectiva vastei sale experiențe ca medic chirurg cardiovascular, să ne răspundă la o serie de întrebări despre prezent, dar mai ales despre sistemul medical și societatea post-pandemie.
Redactor: Auzim în fiecare zi, pe numeroase canale, că ”după coronavirus, lumea va fi complet diferită de cea de dinainte”. Dvs. ce părere aveți? Cum va arăta lumea post-pandemie și dacă se va schimba ceva major în percepția specialiștilor din medicină, dar și a noastră, a majorității oamenilor?
Prof. Dr. Grigore Tinică: Cred că viața fiecăruia dintre noi este determinată de Dumnezeu și de felul în care ne-o croim fiecare, în raport cu timpul și spațiul în care am crescut, în funcție de contextul social și profesional în care evoluăm. Un virus, indiferent de structura sau forma sa de expresie nu poate schimba esențial ceea ce suntem. Poate doar redefini anumite limite sau accentua anumite comportamente… Pentru a reveni la întrebarea adresată, contextul socio-medical actual depinde de politicile fiecărei țări, și nu mă refer aici doar la politicile de sănătate publică: unele guverne au luat măsuri imediate, adecvate, cum ar fi cele ale țărilor din ASIA, cu precădere adicente Chinei: Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Singapore. Beneficiul unor astfel de măsuri rapide, imediate, s-a reflectat în rate mai scăzute de infecțiozitate și chiar de mortalitate, ceea ce a permis populației să treacă mai ușor prin epidemii/pandemii, cum ar fi de exemplu SARS-COV1, MERS, sau alte tipuri de gripe sau infecții virale cu potențial epidemiologic major. Adoptarea și aplicarea imediată a unor astfel de măsuri a fost posibilă prin educația culturală socială seculară a acelor popoare: sunt disciplinati, mai informați, poartă mască în spațiile publice aglomerate de 2-3 ani deja, devenind un mod de viață… pe când la noi abia acum s-a înțeles că e nevoie să porți masca atât pentru protecția proprie, cât și pentru protecția celor din jur. Educația este cea care permite înțelegerea și adoptarea informată și rațională a măsurilor de igienă personală, în scop de protecție individuală și comunitară în egală măsură. În 2017 de exemplu, cu ocazia deplasării la un congres în Coreea de Sud, am întâlnit voluntari care atenționau politicos pe cei care nu purtau măști pe stradă și le distribuiau gratuit un pachet cu două astfel de dispozitive sterile. Mai mult decât atât, în farmacii se găseau spre vânzare măști la prețuri accesibile tuturor doritorilor. În ceea ce privește SUA sau statele aparținând Uniunii Europene, cultura de tip occidental a fragilizat în timp percepția comunitară a măsurilor de protecție și prevenție luate de autorități, ceea ce ar putea explica incidența crescută a infecțiilor virale și ratele de mortalitate adiacente. Aparținând culturii occidentale europenii au o altfel de percepție a autorității. Poate tocmai de aceea, nu doar Europa Occidentală și SUA ar trebui să dicteze cursul istoriei medicale. Probabil ar trebui să îi ascultăm și pe doctorii din țările Europei de Est și din Asia în ceea ce privește măsurile de prevenție și protecție a populației.
https://www.facebook.com/cotidianul.bzi/videos/923189294794646/?v=923189294794646
R: Pornind de la aceste măsuri, vom asista la schimbări habituale (obiceiuri cotidiene, deprinderi sanitare etc) sau va fi și un altceva mai profund care să așeze societatea pe alte fundamente ?
Prof. Dr. Grigore Tinică: Dacă facem un scurt recurs la memoria istoriei medicinii, viața comunităților a continuat după orice epidemie, indiferent de agresivitatea și extensia ei spațială. Chiar dacă în această perioadă pentru moment, aparent suntem mai relaxați, cel puțin aparent, lucrăm de acasă, nu ne mai enervăm, mâncăm mai sănătos, ne odihnim mai mult, poluarea orașelor a mai scăzut, psihologii atrag atenția asupra unui dușman insidios, la fel de invizibil ca și SARS-COV2, mintea noastră și problemele mai mult sau mai puțin inerente pe care aceasta le conturează, ceea ce conduce invariabil la instalarea unor contexte psihice. Stressul, anxietatea, depresia, secundare izolării sau autoizolării, distanțării sociale sau restricționării libertății de mișcare pot accentua comportamente de tip suicidar sau obsesiv compulsiv. Limitarea contactelor interpersonale a crescut în schimb aderența la mediul virtual, la conexiunile tip online. Am străbătut o perioadă în care ne-am putut reconecta la noi înșine reevalua valorile considerate altădată prioritare, sau chiar face activități pe care nu credeam vreodată posibil a le integra în cotidian. De exemplu, pentru cei care locuiesc la bloc, un renumit profesor de la Chișinău mi-a trimis un filmuleț, despre cum se pot planta diferite semințe în păhărele de unică folosință ca să crești plante. Pe de altă parte, scrisul și/sau cititul s-a putut constitui într-un mijloc de expiere a singurătății, la fel ca și petrecerea timpului cu cei din familie. Intelectualii, cei care nu au scris în viața lor o carte, ar putea să înceapă acum, cei care nu au citit din lipsa de timp până acum, e bine să citească, cei care nu au avut timp să petreacă cu familia, au acum. Avem timp pentru a face toate acele lucruri mărunte pe care le-am amânat din cauza obiectivelor majore care ne-au condiționat, credeam noi, viața, aplecându-ne spre a face ce ne place sau ne bucură. Citeam undeva memoriile unui deținut politic închis la Ploiești care spunea că cel mai liber s-a simțit în perioada în care a fost închis. Cred că e bine să privim pozitiv contextul actual: nu suntem la pușcărie, suntem în casele noastre pentru a proteja pe cei dragi, tehnologia ne permite a rămâne în contact permanent cu persoanele dragi, cu colegii, putem dezvolta telemedicina, rămânând în contact permanent cu pacienții noștri, putem vedea în orice moment ce se întâmplă politic, social, economic pe mapamond, putem vedea filme, pe care altfel timpul nu ne permitea a le urmări, putem fi doar cu noi înșine, analizându-ne viețile și luând poate hotărâri pe care le lăsam pe seama unui viitor incert. Putem urmări tutoriale pe internet învățând sau practicând hobiuri: de la gastronomie la robotică, de la horticultură sau curățenie domestică la IT. Cu alte cuvinte, putem realiza tot ceea ce ne-am dorit vreodată dar timpul, mai bine zis lipsa lui, ne-a împiedicat să o facem.
Viața fiecăruia s-a derulat pe repede înainte în ultimele decenii, progresul tehnologic a fost uriaș și noi am încercat să ținem pasul cu el, unii pe lângă alții, și nu ne-am observat, n-am fost atenți și poate nu am înțeles ce se întâmpla cu cei de lângă noi. E posibil ca acum să privim viața sub un alt unghi, dintr-o altă perspectivă, să conștientizăm care sunt lucrurile importante cu adevărat, acelea pe care le-am lua cu noi pe o insulă izolată de lume, să îi apreciem în primul rând pe cei apropiați, cei cu care stăm împreună. Nu știu cum va arăta cu certitudine societatea post-pandemie. Dar știu că viața merge înainte, nu trebuie să ne oprim și nu trebuie să ne cramponăm de obstacolele de moment! Cum spunea regretatul profesor Francis Robicsek, când l-am întrebat prin anul 2000, ”Domnule profesor, când ați reușit să scrieți atât?” (avea peste 80.000 de pagini scrise), iar el mi-a zis ”Când ceva nu merge, eu trec la altceva și fac alt lucru care merge… Nu mă concentrez la ceva ce nu pot face.”
R: Evita să cheltuiască energie și să se încarce negativ inutil…
Prof. Dr. Grigore Tinică: – Exact. Și fiecare dintre noi poate ar fi bine să procedeze în consecință, după mintea, sufletul și inima lui. Toți aveam planuri de viitor, pe care ne gândeam să le rezolvăm cât mai repede și astăzi devenim anxioși pentru că nu știm când și dacă le vom mai putea concretiza. Numai că atunci când te axezi doar pe o idee, devii neproductiv, creativitatea se blochează, și în loc să găsim soluții, vedem din ce în ce mai multe obstacole. Devenim la fel ca Sisif, care urcă piatra pe munte, dar piatra se rostogolește mereu a vale… și iar o urcă dar totul e în zadar! fără rezultat! Nu mai bine lăsăm piatra acolo unde este și construim piatră după piatră, pentru ca acest tumul de pietre mici să ne ajute să ajungem pe vârful dealului? Pandemia actuală ne-a învățat să nu pierdem esențialul, să trăim ancorați în prezent. La nivel personal, ziua de mâine nu este o certitudine, și s-ar putea să nu mai existe.
R: Cât de repede credeți că vom avea un vaccin împotriva SARS-COV2 ? Prezența unui vaccin credeți că va rezolva definitiv problema acestei epidemii?
Prof. Dr. Grigore Tinică: La noi, în România, imunizarea – vaccinarea populației s-a respectat pentru diferite patologii, chiar în perioada postdecembristă pe când populațiile vest europene au renunțat din motive etice la schemele complete de vaccinare de prin anii ’80. Acum, în Olanda se studiază efectele vaccinului BCG. Personal încă nu am acces la rezultatele finale, dar se pare că și acest vaccin ajută organismul la întărirea imunității împotriva acestui virus. Omenirea va trece și peste Covid-19,va învinge această boală cu siguranță, iar cercetătorii, mai devreme sau mai târziu vor găsi vaccinul care să ne ofere protecția necesară la întâlnirea cu acest virus. De altfel cred că marile companii producătoare de vaccinuri trebuie să informeze corect populația, să își asume toate reacțiile adverse și să plătească pentru ele atunci când acestea apar. Probabil, așa populația va fi mai informată și în consecință mai liniștită și mai puțin manipulabilă de diverși adepți ai teoriilor conspiraționiste. Adevărul este undeva la mijloc, dar din proprie experiență știu că nu poți să îi faci bine unui om cu forța! Dacă el vrea să îi faci bine, îi faci, dar dacă nu vrea, nu îi poți impune forțat. După cinci decenii de viață în comunism, românii ar trebui să știe cel mai bine: ce este impus cu forța, durează doar atât cât durează forța. Și cred că ar trebui să le deschidem și altora ochii asupra acestui aspect, mai ales societăților care nu au trecut prin experiența noastră.
La momentul actual, la nivel mondial se cunosc peste 70 de centre științifice care lucrează pentru crearea vaccinului anti-Sars-Cov2. Este chiar o competiție internatională, cine va face primul vaccinul și cine va reuși să îl impună pe plan global. Pentru că este vorba de prestigiu, chiar de orgoliu și – nu neagă nici un specialist asta – de foarte mulți bani. Da, toate companiile din ceea ce numim colocvial Big Pharma se luptă pentru acest vaccin. Sunt sigur că se va găsi o soluție, dacă nu există deja, pentru că acest virus este cunoscut de mult timp: am identificat descrieri ale coronavirusului prin ziare rusești ale anilor ’72 – ’77. Mulți specialiști considerau inițial că este un virus foarte slab, dar așa cum știm astăzi virusul a suferit multe modificări (în mod natural or ba!) devenind extrem de agresiv, cu un potențial infecțios/endemic major. Este important ca răspândirea oricărei infecții să fie limitată, deoarece, odată cu globalizarea nu mai putem spune că nu ne afectează ce se întâmplă astăzi în Australia, poziționată de cealaltă parte a lumii. Greșit! Nuuu, mâine cineva poate urca în avion la Sidney și în 24 de ore, după o escală la Londra, ajunge la București sau Iași, unde poate răspândi orice infecție contagioasă. Omenirea trebuie să fie mai atentă, mai pregătită, și eu cred că sistemele de sănătate și populația în general este pregătită pentru a face față unor astfel de provocări. Nimeni nu este și nu poate fi protejat sută la sută, oricând pot apare noi focare sau o infecție considerată în trecut anihilată se poate reactiva, se pot dezvolta focare, mai ales în cazul persoanelor asimptomatice, care sunt active, dinamice, interactive, și pot răspândi virusul; fiecare dintre noi ar trebui să ne protejăm purtând măști și păstrând acea distanțare socială chiar fără să ni se impună prin ordonanțe, constituționale sau nu.
R: În acest context, în calitate de manager, considerați că se impune o regândire și ajustare a planurilor de management ale spitalelor ? Ce ar trebui să facă MS și cât din această responsabilitate revine direct managerilor?
Prof. Dr. Grigore Tinică: În primul rând ar trebui să regândim comportamentele medicale și sociale, adică să începem cu noi înșine. Apoi ar trebui să reconfigurăm sistemele medicale și baza materială în care acestea să-și deruleze activitatea. Pe viitor, va trebui să modificăm construcția spitalelor, trebuie să acceptăm că în următorii 30 de ani, probabil, una dintre principalele cauze ale mortalității o vor reprezenta bolile infecțioase și virale, deoarece infecțiile virale, bacteriene, micotice (provocate de o bacterie, viruși sau alte microorganisme) se dezvoltă rapid, se adaptează mai repede, iar noi, încercând să simplificăm lucrurile, am hrănit plantele și animalele cu antibiotice, și am procesat în mare cam toate alimentele. În fiecare zi, de fapt, cumpărând de la super-market mâncare procesată sau de tip fast food, creștem potențial eventuala doză de antibiotice, distrugând flora microbiană benefică, scăzând mecanismele de apărare și imunitatea implicit. Cel mai probabil, pe viitor, spitalele vor avea un alt design arhitectonic, vor fi concepute altfel, multibloc sau monobloc, sistemul de ventilație, de aer condiționat va trebui modificat, schimbat pe tronsoane, pe zone specifice renunțând la un sistem de aer condiționat comun, pentru toată clădirea. Pentru că un anumit spațiu infectat, prin reventilarea aerului, permite extinderea infecției spre restul clădirii, în loc să o limiteze.
Prin peregrinările mele prin SUA, am vizitat în California spitale modulare care erau formate din multe clădiri, conectate dublu, subteran și suprateran, partea administrativă și tehnică a spitalului fiind la o distanță considerabilă de celelalte clădiri; policlinica era separată, zona de cercetare știintifică ocupând și ea o clădire separată, iar zona de tratament, respectiv blocul operator era de asemenea complet separat de restul modulelor. Pentru a trece dintr-o zonă în alta trebuia să urmezi circuite bine definite, separate pentru personalul medical, pacienți septici sau aseptici, respectiv aparținători. Ca să treci dintr-o zonă în alta, urmai circuite clar delimitate și definite. În România ar trebui să încetăm să facem spitale din orice clădire disponibilă la un moment dat. În ultimii 30 de ani, oricât ar deranja acest adevăr, am adaptat clădiri vechi și le-am reorientat, vizând destinații cu scop de prestare a serviciilor de sănătate; cu alte cuvinte, am reamenajat clădiri concepute pentru alte cerințe, le-am cârpit pe cele vechi, nu am planificat, gândit pe temen lung și construit un spital de la zero, motiv pentru care circuitele epidemiologice actuale existente în marea majoritate a spitalelor nu sunt adecvate. În contextul pandemiei actuale am fost nevoiți să adaptăm circuite epidemiologice noi la clădirile vechi în care funcționăm. Totodată ar trebui să înțelegem că bolile infecțioase și epidemiologia sunt specialități extrem de importante pentru viitorul medical al societăților moderne, motiv pentru care ar trebui să regândim curiculele aferente și modul în care ar trebui să fie implementate în medicina modernă. În cazul nostru, tratând boli cardiovasculare, echipele ar trebui să fie constituite din medici cu specialități diferite care să lucreze împreună și să trateze pacienții și comorbidități, dar mai ales să asigure prevenirea complicațiilor.
R: Care ar fi acele măsuri și priorități post-pandemie (mai ales că nu putem exclude o noua provocare peste un an sau doi, odata ce cutia Pandorei a fost deschisă) care să se regasească obligatoriu într-o viitoare strategie natională de sanatate adaptată la noile crize globale ?
Prof. Dr. Grigore Tinică: În opinia mea relaxarea măsurilor va trebui combinată cu creșterea numărului de testări în populație. De exemplu, în companii, întreprinderi cu personal numeros, consider indicat să se testeze personalul măcar odată pe săptămână. România se poziționează pe la mijloc în graficele privind testarea populației, mai avem loc de creștere. În alt sens, nu sunt de părere că mallurile și întreprinderile trebuie să fie închise, ci în fiecare magazin să fie îndeplinite anumite condiții de protecție, cu amenajarea de zone de termometrie la intrare, dezinfecții, măști sau chiar efectuare de teste rapide. De asemenea, astfel de zone ar trebui amenajate și în spitale, farmacii, zona de retail, fabrici și uzine. Taximetriștii sau persoanele afiliate mijloacelor de transport în comun aflate în contact extins cu un public numeros trebuie să aibă posibilitatea de testare regulată, iar mijloacele de autoprotecție să fie corecte, efectuate într-o manieră oarecum unitară.
Guvernul ar trebui să gândească măsuri care să protejeze populația dar care în egală măsură să permită economiei să se dezvolte, să meargă sută la sută, dar totodată să protejeze muncitorii, angajații. În fiecare firmă, instituție trebuie să existe un plan alb de protecție a angajaților în cazul unor epidemii. Ne așteptăm ca până în toamna anului 2021 să scăpăm de actuala pandemie, să ne imunizăm și poate să învățăm din aceste necazuri prin care trecem acum.
R: O măsură care a suscitat numeroase opinii pro și contra a fost cea a militarizarii unor spitale. Deși, cum bine știm, armata se bucură de o excelentă încredere din partea românilor. Dvs. Ce părere aveți?
Prof. Dr. Grigore Tinică: Apropo de militarizarea spitalelor, chiar aș dori să spun ceva ce sper să nu ofenseze pe nimeni. Mie nu mi-a plăcut faptul că spitalele militare, ca instituții în sine, atâtea câte mai avem, nu au intrat în linia întâi în lupta cu Covid 19. Au rămas undeva în spate în toată această perioadă. Privind retrospectiv, cred că lupta anti Covid a devenit pentru fiecare dintre noi ca un război biologic în care spitalele militare ar fi trebuit să flancheze linia frontului. Nu au fost. E drept că noi fiind un popor mai puțin disciplinat, uneori avem nevoie să fie coborâtă milităria din pod! Probabil a fost binevenită aceasta militarizare a unor spitale, unde anumiți angajați nu au respectat regulile, sau nu au vrut să se supună regulilor. În schimb au fost medicii militari și personalul militar care s-au implicat, și pentru ceea ce au făcut fiecare dintre ei și toți împreună merită întreg respectul și admirația noastră! Privind din altă perspectivă, spitalele cu probleme în perioada pandemiei au fost conduse de persoane neafiliate personalului medical. Americanii au arătat statistic cu ani în urmă că spitalele conduse de medici se dezvoltă mai bine decât cele conduse de economiști sau juriști. Nu știu cum se face că medicina română modernă urmează modele adoptate total din afară, dar care sunt exemple de proaste practici medicale, uitând a le adapta pe caracteristicile epidemiologice, genetice sociale sau culturale ale poporului nostru. Revenind la artele militare, am propus domnului rector al UMF Iași introducerea un curs de Medicina dezastrelor sau de Medicină militară. Generația mea din anul II de facultate și până în anul V, a urmat și cursuri de medicina militară, toxicologie și traumatologie, medicina plăgilor de război produse prin arme albe, arme de foc sau medicina intoxicațiilor chimiceși nucleare. După anul V, în cadrul armatei am făcut aplicații practice, și chiar am participat la ridicarea unui spital de campanie.
În universitățile de medicină din România nu știu să existe cursuri dedicate afecțiunilor apărute în teatrele de război sau medicina dezastrelor, acestea aparținând doar Facultății de Medicină Militară, mi se pare injust ca studenții de la facultățile de medicină generală de pe teritoriul României să nu beneficieze de astfel de cunoștințe cred eu elementare întregului personal angrenat în serviciile de protecție civilă, atât în fața dezastrelor naturale cât și în fața dezastrelor militare, atac chimic, virusologic, bacterologic sau nuclear. Să dea Dumnezeu să nu trecem niciodată printr-un dezastru major sau printr-un război în care prioritatea numărul unu este protecția populației! Ori ca să reușim asta, trebuie să instruim apriori medicii, cadrele militare, pompierii, polițiștii, toți cei care au în fișa postului protecția populației. Într-o altă paradigmă consider că și serviciile secrete ar trebui să se reconfigureze pe alte baze, să-și reorienteze obiectivele încercând să prevină dezastre de tipul COVID 19. Inclusiv SRI trebuie să se modernizeze. Cred că ar fi trebuit să știe din timp și să prevină autoritățile din România cu privire la ce s-a întâmplat în China și alte țări, și din păcate nu am văzut avertizarea timpurie care trebuia să vină de la ei. (sau poate au avertizat?!…). Cred că pandemia actuală a fost ca o radiografie a umanității: am aflat ce este mai bun și ce este mai rău, în egală măsură în ființa umană, atât la pacienți, cât și la cadrele medicale, la cei care ne conduc și la publicul larg în general.
Din punctul meu de vedere, sunt medic și de când mă știu m-am luat la trântă cu boala și moartea, dușmani perfizi, uneori tăcuți, alteori zgomotoși. Pentru activitatea și viața mea zilnică mai puțin contează contextele politice sau sociale: știu că trebuie să-mi protejez pacienții, colegii și spitalul și să asigur cele mai bune condiții pentru tratarea tuturor afecțiunilor, indiferent de cauzalitatea lor, chiar și sau mai ales în condiții de pandemie. Și apropos, nu există doar Covid 19 pe lumea aceasta: oamenii mai suferă de inimă, plămâni, rinichi, ochi, dinți sau afecțiuni gastrointestinale. Nu știu să existe o soluție tehnică pertinentă actuală la problema medicală cu care ne confruntăm și cred că trebuie prin toate mijloacele posibile să asigurăm șanse egale de supraviețuire pacienților noștri, indiferent de resurse, scheme epidemiologice, contexte politice, sociale sau economice.
R: Ce se va întâmpla cu noi după pandemie?
Prof. Dr. Grigore Tinică: E greu de previzionat. Cu siguranță că provocări vor fi multe, sisteme sanitare se vor remodela, tehnici și tehnologii moderne vor fi implementate, structuri politice vor trebui adaptate unor noi comportamente sociale, în acord cu drepturile individuale și noile reguli de distanțare socială. Statele conduse de oameni puternici își vor schimba politicile economice și sociale in vederea protecției propriilor popoare, vor repatria și reconsidera mijloacele de producție pentru protecția populației, vor proteja și dezvolta resursele necesare apărării, cum ar fi: armata, educația, sănatatea, infrastructura, resursele naturale, comunicațiile, bancile, alimentația. Cele conduse de marionete vor trece prin această pandemie ca rața prin apă, fără să invețe nimic și vor rămâne in continuare la voia hazardului. Pentru moment important e să tragem învățăturile cuvenite, să vedem unde ne poziționăm fiecare dintre noi pentru ca pe viitor să fim mai pregătiți. Și, de preferat, mai uniți ! În rest, orice schimbare depinde în final de fiecare dintre noi, de felul în care ne regândim propria viață, propriile comportamente și în care vom încerca să ne scriem viitorul.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
A consemnat, Oana Miron (Cadran Politic)
Iași, 12.05.2020
