Astăzi se împlinesc 516 ani de la moartea domnului Moldovei, Ştefan cel Mare şi Sfânt (1457-1504), personalitate marcantă a Evului Mediu românesc. În timpul domniei sale, care a durat 47 de ani, din 14 aprilie 1457, a reorganizat administraţia, a impulsionat comerţul, a refăcut sistemul de apărare al ţării, a ctitorit numeroase biserici şi mănăstiri.
Cel mai de seamă descendent al descălecătorilor maramureşeni ai Ţării Moldovei, intrat în istorie sub numele de Ştefan cel Mare, s-ar fi născut pe la 1434 la Borzeşti, unde mai târziu avea să înalţe o biserică ”întru amintirea sfântrăposaţilor noştri înaintaşi şi a părinţilor lor”, fiind întâiul fiu al voievodului Bogdan al II-lea şi al Mariei, supranumită Oltea.
Ştefan cel Mare a murit la 2 iulie 1504 şi a fost înmormântat la mănăstirea Putna. ”Iar pe Ştefan Vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstirea Putna, care est zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toţi ca după un părinte al său, că cunoştia toţi că s-au scăpat de mult bine şi de multă apărătură. Ce după moartea lui, până astăzi îi zic Sveti Ştefan vodă, nu pentru suflet, ce ieste în mâna lui Dumnezeu, că încă el au fost om cu păcate, ci pentru lucrurile lui vitejeşti, carile niminea din domni, nici mai înainte, nici după aceia l-au ajuns” (Letopiseţul Ţării Moldovei, Grigore Ureche).
