Tableta de vineri
După ce cu doi ani în urmă s-a terminat pandemia sufocantă, credeam că tot ce urmează o să fie „floare la ureche” și că am ieșit din acea criză mai puternici și, principalul, mai înțelepți. Pe naiba, și în anul care se duce lucrurile au mers din rău în mai rău și luminița din capătul tunelului (care ar prevesti începutul binelui) nici măcar nu se întrezărește. Complăcându-ne în rolul de mazochiști, noi continuăm să ne tăiem creanga de sub picioare de parcă chiar ne dorim ca „versiunile” despre „sfârșitul lumii” să se adeverească.
Astfel, previziunile optimiste pe care orice om normal la cap și le desenează la răscrucea dintre ani, subsemnatul nefiind o excepție, au rămas la nivelul vorbelor. Crezând în magii și superstiții, exact un an în urmă, fiecare dintre noi a crezut că Iepurele de Apă, căruia i-am atribuit (nu fără concursul armatei de astrologi și clarvăzători) puteri supranaturale, ne va salva de la rele și ne va conecta la cele bune, dar… Ce poate să facă bietul animăluț dacă cei care cerșesc de la el liniște și pace fac și promovează tocmai inversul. Or, faptul că încă nu am înnebunit cu totul și că Cerul mai este milostiv cu noi ține de domeniul miracolului. Ce-i drept, mai multă lume, și în primul rând unele fețe bisericești, încearcă să coaguleze o explicație a celor ce se întâmplă, implicându-l în ecuațiile lor și pe satana, dar aceste supoziții doar încurcă și mai mult ițele și îndepărtează ziua când vom reveni măcar la normalitatea de până la pandemie, fiindcă până la stabilitatea din anul 1913 (anul care, în vremurile sovietice, era un fel de reper, un fel de kilometrul zero) este mult prea departe. Vinovați de ceea ce se întâmplă sunt mai mulți oameni și mai multe fenomene, dar principalele sunt războaiele și politicienii.
Să zicem, pronosticurile precum că războiul din Ucraina nu va fi de lungă durată nu s-au adeverit, ba dimpotrivă — rivalitățile dintre părțile beligerante continuă să crească în intensitate și nu mai lasă loc pentru armistiții, nemaivorbind despre pace. (Să nu uităm că de ceva vreme s-a mai deschis un câmp de luptă, la fel fără „termen de prescripție”). Planurile de acasă cu cele de pe front nu și-au găsit realizare în cazul ambelor părți: pe de o parte, rușilor nu le-a reușit campania fulger în țara vecină, iar parada militară pe Kreșciatic a fost posibilă doar în capetele fierbinți ale celor care cred că tot ce zboară se mănâncă, iar pe de altă parte, contraofensiva ucrainenilor este, se pare, o incertitudine și chiar un adevărat fiasco. La fel de ambigue sunt și posibilitățile unor țări de a sprijini Ucraina în războiul său drept — unii au obosit, iar alții nu mai doresc să finanțeze o cauză care, în opinia lor, este pierdută. În această situație nu cred că există cineva care ar spune ce se va întâmpla în anul care bate la ușă. La rândul ei, clasa politică și în acest an și-a demonstrat apartenența la cea mai veche meserie din lume și când zic aceasta am în vedere, bineînțeles, alegerile locale generale din această toamnă. De la anunțarea rezultatelor a trecut destul timp, iar partidul de la guvernare încă nu a tras concluziile de rigoare, limitându-se doar la declarații și acțiuni fără rezultate palpabile. Se pare că puțină lume de la guvernare înțelege ce pericole se ascund în spatele acestei politici a struțului (chiar dacă sondajele nu lasă loc pentru dubii), or cu un Forum al primarilor nu putem să pretindem la o toamnă pe măsura așteptărilor. Este adevărat că președinta Maia Sandu mai stă bine în sondaje, dar deja sunt persoane, inclusiv care treapădă pe la Moscova, și care îi suflă serios în spate.
De altfel, o analiză superficială a ceea ce se întâmplă în lume ne dă posibilitatea să concluzionăm că și în anul 2024 războiul și politica vor purta fesul. Bunăoară, în peste 20 de țări din lume vor avea loc, în anul care vine, alegeri prezidențiale, inclusiv în Rusia și SUA. Și dacă referitor la Rusia surprizele sunt excluse totalmente, în SUA este posibil orice și schimbarea președintelui ar însemna o gură de aer pentru Kremlin și o frână serioasă pentru Kiev. Nu de alta, dar ambele părți nici nu se gândesc să slăbească din turații și sunt gata să meargă până la sfârșit (care o sa fie acesta?). Bunăoară, rușii au primit zilele acestea încă 1.000 de containere cu muniții din Coreea de Nord, iar Putin a semnat un decret care prevede acordarea facilitară a cetățeniei ruse cetățenilor din Belarus, Kazahstan și Republica Moldova — cică, doar cunoașterea limbii ruse este obligatorie pentru viitorii „cetățeni”. Ne dăm bine seama pentru ce s-a făcut acest lucru și ce funcții „onorifice” îi așteaptă pe moldoveni acolo. La fel și ucrainenii strâng rândurile, iar Zelenschi își cheamă acasă cetățenii în vârstă de 18-60 de ani care se află în străinătate. Este clară intenția acestor „acte normative”, chiar dacă unii analiști și clarvăzători sunt gata să pună mâna în foc că în primăvara anului viitor războiul se va termina.
În fine, dacă Iepurele de Apă nu a îndreptățit speranțele noastre, acum toate privirile sunt ațintite spre Dragonul Verde care, chipurile, ne va aduce forță, energie, creștere, dezvoltare, înflorirea naturii și viață nouă!
Așa să fie! SĂRBĂTORI FERICITE!
