RUŞINE, RUŞINE, RUŞINE – Soroca îmbracă, din nou, centura roşie

Ziceam vineri că n-ar fi rău să fie bine şi ca luni să nu ne fie ruşine de ceea cum am votat duminică. Socoteala mea, însă, nu s-a potrivit cu cea de la urnele de vot şi sentimentul care mă urmăreşte şi mă doare acum este ruşinea pentru sorocenii care, numai după un ciclu electoral, au îmbrăcat din nou centura roşie. Alături de aspiranţii tradiţionali la un loc sub soarele Kremlinului, alegători care votează ”pragmatic” (şi acesta este dreptul lor!),  cele peste 50 la sută din sorocenii, care au preferat să stea acasă în loc să pună umărul şi să-şi aducă aportul la mişcarea noastră înainte au demonstrat că nu le pasă şi că sunt nişte făţarnici cinici şi periculoşi.

Repet, nu am nimic cu acei, care şi-au etalat încă o dată marele lor ataşament, marea lor dragoste faţă de valorile mongole-tătare şi marea lor dorinţă de a sta încovoiaţi în faţa ţarului (mai cu seamă că numărul lor nu este atât de mare – vreo 20.000 de mii din cei circa 74.000 de cetăţeni cu dreptul de vot) în detrimentul unui viitor fericit pentru copiii şi nepoţii lor, pe mine chiar mă interesează ce alte treburi şi ce alte griji extraordinare şi de neamânat au avut duminică ceilalţi zeci de mii de cetăţeni? Ce-şi doresc aceştia şi cu ce organ, altul decât capul, gândesc miile de tineri care, la fel de tradiţional, oferă bătrânilor dreptul să le decidă soarta?

Fără îndoială, o mare vină în dezastrul care l-am trăit duminică îl poartă clasa politică, acei care până în ultimul moment s-au hârâit ca câinii printre gard şi au “tumănit” lumea într-un hal fără de hal. Aşi da multe ca să înţeleg şi eu, ce sentiment trăiesc astăzi acei, care nu au acumulat nici a zecea parte din sufragiile promise de alegători atunci, când au adunat listele de susţinere? Este de-ajuns să arunci o privire asupra rezultatelor înregistrate în oraşul Soroca şi satele noastre ca să înţelegi cât de mici şi cât de josnici sunt unii cetăţeni în materie de trădare şi cât de cameleonici şi cât de duplicitari sunt unii lideri politici locali.

Văzând cât de indiferentă şi iresponsabilă este lumea noastră, cât de habarnici şi de hăbăuci sunt oamenii noştri când vine vorba nu doar de propria soartă, dar de destinele altor oameni, care chiar nu doresc să fie jertfa nimicniciei cuiva, tot mai des mă gândesc că şi pentru Republica Moldova ar fi bună experienţa altor state (a Poloniei, de exemplu), unde alegerile sunt obligatorii. Adică, dacă nu te interesează alegerile – stai acasă, pe cuptor, dar plăteşte 200-400 de euro de căciulă. Măcar atâta folos ar fi de pe urma acestor oameni.

…Peste două săptămâni ne aşteaptă al doilea tur de scrutin. Vor înţelege acei 50 la sută că nu mai au dreptul să rişte cu propria soartă şi cu soarta semenilor săi, rămâne de văzut. Un lucru mi se pare cert – există posibilităţi de a schimba lucrurile în bine, iar cel mai elocvent exemplu este faptul cum au votat oamenii din Vărăncău sau Zastânca.