Un grup de copii curioși, cu ochii mari și gura căscată ascultau povestirile unui ghid care-i întâmpinase în vechea Cetate a Sorocii. Erau copleșiți să descopere istoria neamului, altfel decât o aflau de la școală. Iar ghidul, era nimeni altul decât Nicolae Bulat, cel care știa cum să le capteze atenția și să-i teleporteze alături de el în istoria Moldovei medievale.
El, la fel ca ceilalți înaintași din neamul său, care se trag de la Milea Călugărul, nu au păscut bondari în lunca Nistrului, cum obișnuia să glumească adesea, așa că nu prea-l vedeai stând locului. O enciclopedie vie a Sorocii, care făcea naveta pe bicicletă de la Cetate la Muzeu, și invers, fiind mai mereu pe gânduri. Mergea prin Soroca modernă, dar mintea sa scotocea prin veacurile demult apuse. Și când se întâlnea cu cineva din cunoscuți, multe avea a spune, iar minutele treceau ca clipele. Îl știa cam toată Soroca (și nu numai), când mergea prin oraș era salutat mai că de fiecare. Cel mai popular sorocean în viață devenise de multă vreme și pentru mulți oaspeți ai urbei un sinonim al Cetății Soroca. Fortăreața medievală de la Soroca se contopise cumva în ultimele decenii cu Nicolae Bulat, astfel atât cetatea cât și ghidul său neobosit, erau un tot întreg.
